Poezia lui Louise Gluck era cunoscută pentru candoarea cu care explora familia și copilăria cu „o voce inconfundabilă” și „o frumusețe austeră”, a transmis Academia Suedeză, care este responsabilă de selectarea câștigătorului premiului pentru literatură, atunci când i-a acordat Nobelul.
Poemele ei erau adesea scurte, mai puțin de o pagină.
Făcând comparații cu alți autori, Academia a spus că Gluck seamănă cu poeta americană din secolul al XIX-lea Emily Dickinson prin „severitatea și lipsa de dorință de a accepta principiile simple ale credinței”.
Cauza morții poetei nu a fost dezvăluită de Jonathan Galassi, editorul lui Gluck la Farrar, Straus & Giroux, care a confirmat decesul pentru mass-media. Galassi nu a putut fi contactat de Reuters.
Profesoară de engleză la Universitatea Yale, Gluck s-a impus pentru prima dată în fața criticii cu colecția de poeme intitulată „Firstborn”, apărută în 1968, și a devenit ulterior unul dintre cei mai importanți poeți și eseiști din America contemporană.
Gluck a câștigat Premiul Pulitzer în 1993 pentru colecția sa de poezii „The Wild Iris”, poemul din titlu abordând suferința și redând imagini naturale ale lumii.
Deși s-a inspirat din propriile experiențe în poezia sa, Gluck, care a divorțat de două ori și a suferit de anorexie în tinerețe, a explorat teme universale care au avut ecou în rândul cititorilor din Statele Unite și din străinătate.
A fost poetă laureată a Statelor Unite în 2003-2004 și a primit Medalia Națională pentru Umanități din partea președintelui Barrack Obama în 2016.
În timpul vieții, a publicat 12 colecții de poezie și mai multe volume de eseuri.
Născută la New York, Gluck a devenit cea de-a 16-a femeie care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, cea mai prestigioasă distincție din lumea literară.
(sursa: Mediafax)