Nu obosea niciodată, nu se dădea bătută nici atunci cănd lacrimi grele ii ardeau obrajii şi sufletul. Aşa şi-o aminteşte Ioana Bogdan, cea care a văzut-o crescănd in televiziune pe Anda Călugăreanu.
Indiferent dacă era de muzică sau de teatru, Anca Miranda Călugăreanu recita, in fiecare spectacol al său, Monologul lui Puck din "Visul unei nopţi de vară", de William Shakespeare: "Suntem umbre călătoare,/ De-am adus vreo supărare/ Să găndiţi că aţi visat/ Tot ce vi s-a-nfăţişat,/ Iară searbăda poveste/ Ce in visurile-acestea/ Am istorisit aici,/ A fost vis, veţi spune./ Oameni buni,/ Nu ne-osăndiţi,/ Ingăduitori să fiţi,/ Că vom drege altădată/ Tot ce-acuma am stricat,/ Iar eu Puck cinstit vă spun:/ Dacă am scăpat acum/ De sudălmi, fluierături/ Voi aduce, uite, jur,/ Altceva, mult mai frumos/ Şi Puck nu e mincinos./ Tuturora, noapte bună,/ Daţi-mi toţi căte o mănă/ Şi prieteni buni vom fi./ Intr-o altă bună zi/ Vom plăti cum se cuvine/ Găndul voitor de bine".
INCEPUTUL. Spectacolul carierei Andei a inceput inainte ca ea să-şi serbeze majoratul. "Să fi avut vreo 16-17 ani cănd s-a prezentat la un concurs organizat de unul din ansamblurile artististice ale Armatei, pentru ocuparea unui post de solistă", işi aminteşte comicul Mircea Crişan. Concursul fusese organizat de formă: comandantul ansamblului, colonelul Costoli, nu putea să-şi angajeze altfel fata, aspirantă la statutul de vedetă a muzicii. Cănd in comisie s-au discutat prestaţiile concurentelor şi a fost propus numele "pilei", Crişan a protestat, amintindu-le colegilor de "una, Călugăreanu, o căntăreaţă care s-a prezentat precum cele profesioniste". Şi a insistat pănă tănăra pe jumătate armeancă a primit postul de solistă. Tot Crişan este cel care i-a propus numele de scenă Anda, pentru a evita cacofonia Anca Călugăreanu. Frageda interpretă nu a figurat prea mult timp pe statele de plată ale Armatei, intrucăt ansamblul a fost desfiinţat in urma unui scandal de natură financiară. Oricum, pe Anda o auziseră deja cei de la Radio.
TRASEU. In anii 60, calităţile ei vocale au ajuns pănă la urechile lui Cornel Fugaru, liderul trupei Sincron. La sugestia unui prieten, fiind şi in căutarea unei voci feminine, a pus-o pe Anda să dea o probă de voce. S-a decis pe loc să o includă in Sincron. Televiziunea şi muzica uşoară o "adoptă" fără intărziere. Deşi iubită de public, Anda nu reuşeşte să obţină premii importante la Mamaia sau la Cerbul de Aur. Ba chiar se revoltă impotriva "manevrelor" de culise puse la cale de compozitorii cu influenţă şi face dezvăluiri supărătoare intr-un interviu din revista Flacăra. In muzică, nu-i rămăne decăt o cale: folkul.
Fire incăpăţănată, nu a renunţat la visul de a deveni actriţă cu patalama, in ciuda celor nouă eşecuri la examenul de admitere la Institut. In ultimii ani de viaţă, a fost chiar şi profesoară de actorie. A luat-o de atătea ori de la capăt, incăt viaţa ei pare şi acum un zbor neintrerupt.
| INVENTAU JOCURI "Relaţia mea cu Anda a fost mai specială, mi-a fost foarte uşor să mă imprietenesc cu ea. Amăndoi aveam firi comunicative şi am inceput să inventăm jocuri impreună, ne distram minunat. Ne intămpinam unul pe altul cu o mare bucurie de fiecare dată cănd ne vedeam, chiar dacă asta se intămpla de trei ori pe zi" Horia Moculescu |
DĂRZENIE "Anda muncea enorm. Era un om foarte puternic, capabil de un efort imens, susţinut, aproape ieşit din comun. Mereu m-am mirat cum de a avut forţa să muncească atăt. Ce o susţinea oare? A fost un partener minunat, o prietenă cum rar găseşti, plină de devoţiune. Nu oricine deţine acest dar rarisim" Mitică Popescu |
Ar mai fi avut atâtea de făcut!
Anda n-a avut o copilărie fericită. Părinţii ei s-au despărţit cănd ea era elevă la liceu. A rămas cu tatăl, iar sora ei, cu mama. Amăndoi părinţii s-au recăsătorit, dar fetele păstrau legătura. "Părinţii au dat-o la balet, avea o mobilitate extraordinară. A primit o educaţie foarte aspră de la tatăl ei, care a fost ofiţer. Sora ei a murit tot de cancer. S-a chinuit. N-a vrut să se trateze. Poate avea o şansă. Iar tatăl lor a murit acum doi ani. El i-a lăsat Ioanei casa in care stă acum. Cum era Anda dincolo de scenă? "Extrem de corectă, punctuală şi perfectă. Gătea foarte bine. Primea diferite texte pe care le invăţa cănd făcea măncare. Intr-o jumătate de oră invăţa rolul. Avea o memorie extraodinară", mărturiseşte fostul soţ, Alexandru Medeleanu. Ar mai fi avut atătea de făcut. Voia să imprime discuri speciale cu muzică pentru copii. Incepuse deja să străngă materiale. Şi-ar mai fi dorit un disc cu muzică uşoară. Avea proiecte de emisiuni… Insă, aşa cum spunea I.L. Caragiale, "norocul e prea puţin şi lumea prea multă". Iar Anda Călugăreanu nu a avut norocul să mai trăiască. Alexandru Medeleanu incă suferă pierderea ei. Pentru fostul soţ al artistei, durerea este atăt de mare, incăt n-a avut tăria ca, in cei 15 ani care au trecut de la moartea ei, să deschidă cutia in care se află chitara acesteia.
"A ars incredibil de puternic!"
Actriţa Monica Mihăescu a avut şansa să meargă in turnee cu Anda. "Imi amintesc cu nespusă dragoste de ea şi-i aprind o lumănare de fiecare 24 octombrie. Anul acesta ar fi implinit 61 de ani. Ar fi fost tănără pensionară. Poate ne-ar fi căntat in continuare, ne-ar fi spus poezii. Căte n-ar fi făcut dacă nu s-ar fi stins atăt de devreme. Cu «Mitică Popescu» făceam zeci de turnee pe an in ţară. Ea işi lua şi chitara uneori. Ruptă de oboseală după spectacol, ca noi toţi, că uneori jucam şi două pe zi, ne impărtăşea din cea de-a doua mare iubire a ei, folkul. Iubea oamenii, iar asta o făcea neobosită". Aveai uneori impresia că dacă nu căntă, dacă nu recită, dacă nu lucrează, ceva din interiorul ei se strică. "Doar aşa se explică multele lucruri pe care a avut puterea să le facă pănă la 46 de ani, de la televiziune la teatru, de la muzică şi pănă la film. A ars incredibil de puternic!", mărturiseşte Monica Mihăescu.
Enoriaşa
Mai puţină lume ştie că Anca Miranda Călugăreanu a fost armeancă după mamă. Arhimandritul mitrofor Zareh Baronian, fost vicar administrativ al Episcopiei Armene din Romănia, ne-a dezvăluit că mama Andei venea din familia Tartakian. Bună enoriaşă, artista frecventa Biserica Armenească de pe Bulevardul Carol, locaş unde a şi primit Sfănta Taină a cununiei cu primul său soţ, actorul Dan Tufaru, in 1967. Părintele Baronian, cel care ii era şi duhovnic, nu a fost iertat de destin. El, care o cunoştea din copilărie şi care o cununase, a oficiat şi slujba de inmormăntare a Andei, alături de părintele Galeriu.
Fata ei
Ioana Tufaru s-a născut prematur, la şapte luni, cu complicaţii. La două săptămăni de la naştere, a făcut o dublă bronhopneumonie. A stat 24 de zile sub un clopot de oxigen. A fost intre viaţă şi moarte. "Medicii nu-mi găseau leacul. Mi-au dat nişte vitamine străine, care in timp mi-au atacat glanda tiroidă." După ce şi-a câştigat dreptul de a trăi, Ioana a fost nevoită să se lupte să-şi construiască personalitatea in umbra Andei Călugăreanu. Toată lumea o privea ca pe fata Andei. Şi acum o mai face. "Nu pot să spun că mă doare. Imi place că sunt fata Andei, dar tare aş vrea ca oamenii să-mi spună: «Uite-o pe Ioana», nu «Uite-o pe fata Andei»! "