Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) expune, în premieră, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, sărbătorită pe 15 ianuarie, Cupa de la Montpellier, primul premiu internațional acordat literaturii române pentru poezia „Cântecul gintei latine” a lui Vasile Alecsandri.
Potrivit unui comunicat al MNIR, în 1878, la Montpellier, Societatea pentru studiul limbilor romanice a organizat un concurs literar cu tema „Cântecul latinității”, unde au fost invitați să participe reprezentanți ai tuturor limbilor și dialectelor de origine latină.
Vasile Alecsandri a aflat despre concurs din presa vremii. După ce a expediat textul poeziei la Marsillia, i-a trimis-o și lui Negruzzi, care a publicat-o în numărul din iunie al revistei „Convorbiri literare”.
Concursul a avut loc în perioada 22-28 mai 1878, în prezența a numeroși participanți și a unor delegații oficiale sosite din lumea latină. Toate poeziile înscrise în concurs au fost traduse în limba franceză și înaintate juriului în plicuri sigilate, anonime. Juriul internațional, compus din Frédéric Mistral, Alfred de Quintana, Carol de Tourtoulon, Graziadio Ascoli şi Mihai Obedeanu, a decernat marele premiu poeziei „Cântecul gintei latine” (Chant à la race latine) a lui Vasile Alecsandri. Cu acest prilej, a fost interpretat un cântec românesc – „Cântecul gintei latine” – pe o melodie compusă de Filippo Marchetti.
„Din motive de sănătate, Alecsandri nu s-a putut deplasa la Montpellier. Vestea câștigării marelui premiu i-a sosit printr-o telegramă, care-l anunța că juriul a decis în unanimitate să-i ofere marele premiu. După aflarea veștii, Alecsandri avea să noteze:
Câștigarea premiului a fost sărbătorită și în țară. Numeroase telegrame și felicitări i-au sosit marelui poet, ziarele epocii i-au dedicat articole omagiale, iar la București și Iași au fost organizate festivități. În plus, Consiliul Comunal din Iași l-a proclamat Cetățean de Onoare al urbei, a numit o stradă după el (fosta stradă Sf. Ilie) și a votat alocarea sumei de 5000 de lei pentru un bust.
Poezia, care s-a tradus, încă din timpul festivalului, în franceză, provensală, italiană, germană, a devenit imnul serbărilor, fiind ulterior publicată în revista Societății, „Revue des languse romanes”, din mai-iunie 1878, cu traducerea în limba franceză realizată de Frédéric Mistral. Totodată, a fost publicată și în țară (în variante puțin modificate): „Presa” (16 mai), „Răsboiul” (17 mai), „Timpul” şi „Steaua României”, (18 mai), „Familia” (21 mai).
Patru ani mai târziu, Alecsandri a reușit să ajungă la Montpellier unde, în cinstea lui, a fost organizată o serie de manifestații. De aici s-a deplasat la Avingon unde a fost primit cu toate onorurile și apoi la reședința de vară a poetului Frédéric Mistral unde a primit cupa și o fotografie cu dedicație.
În anul 1932, cupa a fost donată statului român de către fiica poetului. Aflată în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, aceasta are pe una din fețe Lupoaica și deviza: Surge luce (Înalță-te spre lumină!), iar pe cealaltă emblema Societății și inscripția (în provensală): Ses ascondoutz mas non ses mortz (Suntem ascunși, dar nu suntem morți!)
Exponatul va putea fi admirat la Muzeul Național de Istorie a României până la finalul lunii ianuarie 2023.
(sursa: Mediafax)