Strategia plasa pacientul în mijlocul sistemului de sănătate, iar autorităţile promiteau că prin aplicarea ei va creşte accesul la serviciile de sănătate de bază pentru toţi şi, în special, pentru persoanele vulnerabile şi dezavantajate. Documentul elaborat în urmă cu patru ani de Ministerul Sănătăţii era fundamentat pe nişte realităţi crude. Aveam cea mai mare mortalitate infantilă (9 decese la mia de născuţi vii în 2012), fapt ce făcea să avem cea mai mare rată din ţările UE27 şi de 2,4 ori peste media europeană (~4‰ în 2011). În cifre absolute vorbeam despre 1.812 nou-născuţi decedaţi în 2012. În plus, riscul de deces matern era de cinci ori mai mare decât în UE. România cheltuise în anul 2011 doar 0,5% din PIB pentru cercetare-dezvoltare, acest procent fiind cel mai redus între statele membre UE (cu excepția Ciprului). Dar ceea ce era şi mai grav, strategia consemna că nu existau informații despre cheltuiala pentru cercetarea în sănătate.
Cheltuim puţin pentru sănătate
După câţiva ani de la lansarea acestei strategii, raportul "Starea de sănătate în UE. Profilul sănătăţii in 2017", publicat de Comisia Europeană, plasa ţara noastră pe ultimul loc în UE la cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor. Cheltuielile în acest domeniu reprezentau la noi 4,9 % din PIB, în scădere de la 5,7 % în 2010 şi mult sub media UE, de 9,9%. La 814 euro pe cap de locuitor (valoare ajustată în funcţie de diferenţele în ceea ce priveşte puterea de cumpărare), România cheltuia sub o treime din media UE, cel mai scăzut nivel dintre toate statele membre. Deşi starea de sănătate a românilor a cunoscut o îmbunătățire, speranța de viață la naștere rămânea printre cele mai scăzute din UE. O problemă importantă amintită de realizatorii raportului o reprezenta încă accesul la asistență medicală, “deosebit de redus în zonele rurale și este exacerbat de diferențele în ceea ce privește acoperirea demografică”, ceea ce face ca nevoile nesatisfăcute de asistență medicală să fie substanțial peste media UE.
Raportul EHCI ne arată locul
Câteva luni mai târziu, la sfârşitul lunii ianuarie a acestui an, era publicat raportul „Euro Health Consumer Index 2017” (EHCI), în care România era catalogată ca fiind ţara care are cel mai slab sistem medical, cu un decalaj semnificativ chiar faţă de Bulgaria, ţară situată pe penultimul loc în clasament. Autorii raportului spuneau că România are o structură învechită a sistemului medical şi “probleme grave în gestionarea întregului sector public de sănătate”. Situaţia era neschimbată comparativ cu 2013, când acelaşi raport plasa ţara noastră tot pe penultimul loc.
“România are probleme grave în gestionarea întregului sector public de sănătate. România, Albania şi Bulgaria au o structură învechită a sistemului medical şi ar trebui să beneficieze de sprijin profesional pentru a-şi restructura serviciile de sănătate”, raportul EHCI 2017
Batem Rwanda la “copiii cu copii”
Conform Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020, în România, circa 10% din naşteri surveneau la fete sub 19 ani. Mai mult, ponderea naşterilor premature era de 9%, cu mult peste media europeană, care era de 6,5%.
Cu 34 de naşteri la 1.000 de adolescente, România continuă şi astăzi să se confrunte cu problema mamelor minore. La acest capitol depășim state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tobago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3) şi Mauritius (28,3).
În plus, datele Eurostat arată că, în Uniunea Europeană, România înregistrează cel mai mare număr de naşteri cu mame între 10 şi 17 ani (9.282 de naşteri, adică 4,7 la sută din totalul naşterilor în 2015, din care 676 erau minore între 10 şi 14 ani).
Una se promite, alta se face
În Strategia Naţională pentru Dezvoltarea Durabilă a României, adoptată în 2008, ni se promitea că, până în 2020, sistemul medical va atinge parametri apropiaţi de cei ai sistemelor medicale din UE, iar în 2030, aceştia se vor alinia în totalitate. Deocamdată, suntem primii în clasament la mortalitatea infantilă şi la infecţiile intraspitaliceşti rezistente la tratament. Tot locuri fruntaşe ocupăm şi la mortalitatea din cauza cancerului şi a bolilor cardiovasculare. Mai mult, aproape 80% din spitalele din România ar trebui să fie închise din cauza infecțiilor intraspitalicești, dacă regulile ar fi aplicate.
Bolile cardiovasculare, o problemă
În România, mortalitatea din cauza bolilor cardiovasculare este de trei ori mai mare decât cea provocată de cancer. În timp ce în Uniunea Europeană datele arată că 46% din decese sunt provocate de bolile cardiovasculare (BVC), în România acest procentaj ajunge la 60%. Mortalitatea prin BVC este şi principala cauză a unei speranţe de viaţă reduse. În România, speranţa de viaţă este cu circa 8-10 ani mai redusă decât în UE. Un bărbat român traieşte, în medie, 71 de ani, iar o femeie în jur de 78 de ani, comparativ cu Franţa, unde un bărbat ajunge la vârsta de 78 de ani, iar o femeie trăieşte, în medie, 86 de ani.
Departe de topul spitalelor
Conform Institutului Naţional de Statistică, numărul de spitale din România în anul 2017 a crescut cu 10 unităţi, comparativ cu 2016, ajungând la 576. Cu toate acestea, doar 10 judeţe aveau un efectiv mai mare de 10 spitale publice: Timiş (15), Prahova (16), Iaşi (19), Dolj (13), Constanţa (11), Braşov (13), Bihor (12). Deşi reţeaua spitalicească a crescut, spitalele noastre sunt departe de topul celor mai bune unităţi din lume. Potrivit unui studiu dat publicităţii anul trecut de Cybermetrics şi care lua în calcul o serie de criterii de performanță, de la numărul de paturi, cazuri rezolvate, la dotare și profesionalismul medicilor, Medical Center Medlife era cel mai bun spital din România, dar figura abia pe locul 1.836 în lume. Următorul era tot un centru din rețeaua privată de sănătate, respectiv Spitalul Regina Maria, pe locul 2.024 mondial. Spitalul Universitar de Urgență București se află abia pe locul 5.134 în lume, în cea mai mare parte din cauza slabei comunicări virtuale și a lipsei de deschidere reală către pacient. De exemplu, Vietnamul avea două spitale aflate pe locurile 13 şi, respectiv 16, Brazilia şi Argentina aveau câte două spitale în Top 100.
Vieţi secerate de cancerul de col uterin
România se afla pe primul loc în Europa şi pe locul opt în lume ca rată a mortalităţii din cauza cancerului de col uterin, arătau datele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în 2011. Potrivit cifrelor, riscul de deces era de trei ori mai mare în ţara noastră faţă de media europeană. De asemenea, şase femei din România mureau în fiecare zi din cauza acestei boli. În 2018, ţara noastră continuă să aibă are cea mai mare incidență a cancerului de col uterin şi cea mai mare mortalitate asociată acestei boli, în Europa. Statistica mai arată că 2.000 de românce mor în fiecare an din cauza cancerului de col uterin, adică tot în jur de şase femei pe zi.
Suntem cel mai bolnav popor, la propriu. Dezastrul din sistem ne plasează în urma unor state precum Rwanda, Trinidad Tobago sau Botswana