Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru ca alegerile prezidențiale să fie organizate în data de 23 martie, respectiv 6 aprilie, Guvernul ar fi trebuit, cel mai târziu, ieri să emită hotărârea pentru stabilirea datei acestui sufragiu.
Altfel, ocaziile pentru ca alegerile să aibă loc s-ar suprapune, fie în primul tur, fie în al doilea tur, fie în ambele tururi, cu Duminica Floriilor, cu Duminica Paștelui, cu mninicavanța de 1 mai, cu Ziua Internațională a Copilului sau cu Duminica Rusaliilor. Singurele „ferestre” care să ocolească astfel de impedimente ar fi 11-25 mai sau 15-25 iunie. Opoziția „suveranistă” fierbe și amenință tot mai acut cu declanșarea procedurilor parlamentare de suspendare și de demitere, prin referendum, a președintelui Klaus Iohannis. Aceste operațiuni sunt greoaie, necesită multe demersuri organizatorice și, chiar dacă ar avea succes, ar împinge turul al doilea al alegerilor prezidențiale până în data de… 20 iulie 2025.
Conform site-ului oficial al Guvernului României, pentru ziua de ieri, 7 ianuarie 2025, nu exista anunțat niciun fel de eveniment public programat. Prin urmare, nicio ședință de Guvern în cadrul căreia să fie adoptate hotărâri sau alte acte normative.
Tot ieri, 7 ianuarie 2025, era ultima zi în care Executivul trebuia să adopte Hotărârea de Guvern pentru stabilirea datelor alegerilor prezidențiale – turul I și turul II – conform calendarului vehiculat în mediile politice guvernamentale, adică pentru data de 24 martie primul tur și pentru data de 6 aprilie pentru al doilea tur de scrutin.
Aceste termene și calendarul aferent nu mai poate fi respectat. Astfel încât trebuie să fie stabilit un nou calendar, iar termenele rămase la dispoziție generează probleme organizatorice serioase. Există nu mai puțin de nouă variante de date în care scrutinul prezidențial, în condițiile depășirii zilei de 7 ianuarie 2025 pentru adoptarea respectivei hotărâri de guvern.
Aproape nicio duminică nu este „liberă” de sărbători sau vacanțe
Prima variantă ar fi organizarea primului tur în data de 30 martie 2025, iar turul al doilea să aibă loc în data de 13 aprilie 2025. Numai că data de 23 aprilie este Duminica Floriilor, sărbătoare legală și religioasă extrem de importantă pentru români, ceea ce face puțin probabilă stabilirea unui astfel de calendar.
Citește pe Antena3.ro
A doua variantă ar fi organizarea primului tur de scrutin în data de 6 aprilie 2025 și a celui de-al doilea tur de scrutin în data de 20 aprilie 2025. 20 aprilie este duminica Paștelui, ceea ce face imposibilă organizarea alegerilor în acea zi.
A treia variantă ar fi organizarea primului tur de scrutin în data de 14 aprilie 2025 și a celui de-al doilea tur de scrutin în data de 27 aprilie 2027. Problema este aceeași ca la prima variantă, pentru că 13 aprilie este Duminica Floriilor.
A patra variantă ar fi ca primul tur să fie organizat în data de 20 aprilie 2025, iar cel de-al doilea tur de scrutin să aibă loc în data de 4 mai 2025. Acest scenariu vine cu o dublă problemă. Prima, pentru că 20 aprilie reprezintă Duminica Paștelui, iar 4 mai este ultima zi din minivacanța de 1 mai.
Varianta a cincea ar presupune ca primul tur de scrutin să fie organizat în data de 27 aprilie 2025, iar cel de-al doilea tur de scrutin să se țină în data de 11 mai 2025. În acest scenariu, trebuie luat în calcul faptul că, între cele două tururi, campania electorală s-ar intersecta cu minivacanța de 1 mai.
Varianta a șasea ar însemna ca primul tur să aibă loc în data de 4 mai, iar turul al doilea în data de 18 mai 2025. Din nou, 4 mai este ultima zi a minivacanței de 1 mai.
Un al șaptelea calendar electoral, de data aceasta mult mai posibil decât celelalte, ar fi ca primul tur de scrutin să aibă loc în data de 11 mai 2025, iar cel de-al doilea tur de scrutin să fie organizat în data de 25 mai 2025. Nu există niciun impediment pentru acest scenariu.
Cea de-a opta variantă de calendar ar fi aceea ca primul tur de scrutin să fie organizat în data de 18 mai 2025, iar cel de-al doilea tur să aibă loc în data de 1 iunie 2025. 1 iunie este Ziua Internațională a Copilului, ceea ce face puțin probabilă acceptarea unui asemenea calendar.
A noua și ultima variantă previzibilă ar consta în organizarea primului tur al alegerilor prezidențiale pentru data de 25 mai 2025, iar a celui de-al doilea tur pentru data de 8 iunie 2025. În 8 iunie este Duminica Rusaliilor, ceea ce, din nou, conduce la imposibilitatea organizării unui astfel de calendar.
Cel mai lung mandat prezidențial – până la 190 de zile prelungire
Din toată înșiruirea de variante descrisă mai sus, se poate constata faptul că, odată depășit termenul de 7 ianuarie 2025 pentru emiterea hotărârii de Guvern pentru stabilirea calendarului electoral, rămân posibile două scenarii fără „impedimente” pentru organizarea alegerilor prezidențiale din România. Primul calendar ar fi 11 mai 2025 primul tur și 25 mai 2025 al doilea tur. Dacă nu, alegerile pot fi amânate chiar și pentru 15 iunie 2025 primul tur și 29 iunie cel de-al doilea tur de scrutin.
Raportat la data de 22 decembrie 2024 când, oficial, ar fi trebuit să fie ultima zi de mandat a lui Klaus Iohannis la Palatul Cotroceni, dacă nu s-ar fi anulat alegerile prezidențiale din anul 2024, în varianta 11 – 25 mai 2022, mandatul lui Iohannis ar fi prelungit cu 176 de zile, iar în varianta 15 – 29 iunie 2025, prelungirea ar fi cu 190 de zile, adică peste o jumătate de an.
Potrivit articolului 5 alineat 12 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României, ziua alegerilor prezidentiale este duminica. Același alineat prevede că alegerile au loc cu cel mult trei luni anterioare lunii în care ajunge la termen mandatul de președinte. De asemenea, cu cel puțin 75 de zile înaintea votării, Guvernul stabilește data alegerilor prin Hotărâre.
Suspendarea din funcție a lui Iohannis și demiterea prin referendum ar complica și mai mult calendarul
Reprezentanții AUR, SOS România și ai Partidului Oamenilor Tineri (POT), dar chiar și ai USR, susțin că Klaus Iohannis este, după 22 decembrie 2024, un președinte ilegitim. Mai mulți juriști sunt de aceeași părere, susținând chiar că Parlamentul României ar trebui să declanșeze, practic, procedura de suspendare din funcție a președintelui României, Klaus Werner Iohannis.
Această procedură este luată în calcul și de liderii partidelor „suveraniste” care fac parte din opoziția actuală existentă în Parlamentul României. Procedura suspendării președintelui este prevăzută în cuprinsul articolului 95, alineat 1, din Constituția României, potrivit căruia „în cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, președintele României poate fi suspendat din funcție, cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele care i se impută”.
Același articol constituțional mai prevede că „propunerea de suspendare din funcție poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul deputaților și senatorilor și se aduce, neîntârziat, la cunoștința președintelui”.
În primul rând, pentru ca această procedură să poată fi declanșată, tehnic, trebuie să existe o încălcare gravă a Constituției de către președinte. Se invocă ilegitimitatea ocupării funcției prezidențiale de către Klaus Iohannis. Însă, juridic, Klaus Iohannis se află în funcție în temeiul Hotărârii nr. 32 din data de 6 decembrie 2024 a Curții Constituționale, prin care au fost anulate alegerile prezidențiale de anul trecut. La paragraful nr. 22 al acestei hotărâri, Curtea, „având în vedere complexitatea și durata în timp a operațiunilor electorale necesare ulterior pronunțării prezentei hotărâri (anularea în integralitate a procesului electoral privind alegerea președintelui României din anul 2024 – n.red.), constată aplicabilitatea articolului 83 alineat 2 din Constituție, potrivit căruia președintele României în funcție exercită mandatul până la depunerea jurământului de către președintele nou ales”.
Cu sau fără temei constituțional, procedura poate fi declanșată
Astfel, Klaus Iohannis respectă hotărârea CCR, iar continuarea mandatului său la Palatul Cotroceni nu poate fi contestată din punct de vedere constituțional. Doar dacă hotărârea CCR este desființată, atunci mandatul prelungit al lui Klaus Iohannis devine neconstituțional. Cum, însă, hotărârile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii și nu pot fi desființate de nicio altă autoritate, acest lucru va fi imposibil să se întâmple.
Chiar dacă, tehnic, nu există temei constituțional, politic Parlamentul poate să invoce o presupusă încălcare gravă a Constituției de către Klaus Iohannis și să purceadă la suspendarea lui din funcție. Din acest punct de vedere, însă, am putea avea de-a face cu un calendar la fel de greoi ca și în cazul organizării alegerilor prezidențiale fără intervenția Parlamentului.
În primul rând, sesiunea parlamentară începe luni, 3 februarie 2025. Este greu de crezut că exact în acea zi se poate redacta proiectul de hotărâre. Este nevoie de o treime din numărul total al senatorilor și deputaților ca să facă acest lucru. În actualul Parlament, ființează 464 de parlamentari și este nevoie de 154 de voturi. Opoziția „suveranistă”, compusă din AUR, SOS România și POT, însumează 162 de senatori și deputați. Matematic, au numărul necesar de voturi pentru a iniția procedura. În acest condiții, cel mai devreme, procedura poate fi inițiată în a doua săptămână a noii sesiuni parlamentare.
Opoziției îi mai trebuie 12 voturi
În al doilea rând, s-ar ajunge cu această inițiere, cel mai devreme, în data de 10 februarie 2025, când președintele Iohannis trebuie să fie încunoștiințat, neîntârziat, în legătură cu acest demers și să se ceară CCR emiterea avizului consultativ prin hotărâre.
După această dată, președintele poate da în Parlament explicații, iar CCR trebuie să întocmească raportul și să emită hotărârea consultativă. Acest procedeu poate dura încă cel puțin o săptămână. Astfel, acest aviz consultativ al CCR poate apărea în Monitorul Oficial al României, Partea I, cel mai devreme în data de 17 februarie 2025..
Indiferent dacă hotărârea Curții este pozitivă sau negativă, procedura de suspendare poate fi declanșată. Adică trebuie să se organizeze o ședință de plen reunit, unde să se supună la vot proiectul de hotărâre a Parlamentului referitor de suspendare din funcție a președintelui României. Conform Constituției, este nevoie de votul majorității senatorilor și deputaților, adică de 50% plus 1. Așa cum arătam mai sus, sunt aleși 464 de parlamentari, iar majoritatea pentru această procedură trebuie să fie de 244 de voturi. AUR împreună cu SOS România și cu POT au doar 162 de voturi. În Opoziție se află și USR, cu 59 de senatori și deputați, care, dacă s-ar alătura acestui demers, ar aduna un total de 221 de voturi. Mai sunt necesare încă 12 voturi. Să presupunem că le vor obține, din partea unor parlamentari de la PSD.
Dacă hotărârea trece de votul Parlamentului, trebuie ca Guvernul să emită hotărârea pentru organizarea unui referendum național pentru demiterea președintelui României.
Ne apucă sfârșitul lunii lui „Cuptor”
Conform articolului 95 alineat 1 din Constituție, „dacă procedura de suspendare din funcție este adoptată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea președintelui”. Din data adoptării acestei hotărâri a Parlamentului – 17 februarie 2025 – cele 30 de zile expiră la data de 16 martie 2025, într-o duminică.
Pentru a fi validat referendumul, trebuie să participe la el 30% din totalul alegătorilor înscriși în listele electorale permanente. Iar, pentru ca președintele României să fie demis din funcție, trebuie să voteze „DA” 50% plus 1 din cei prezenți la urne. Presupunând că Iohannis va fi demis prin referendum, intrăm în logica vacanței funcției prezidențiale.
La articolul 5 alineat 2 din Legea nr. 370/2004 privind alegerea președintelui României, se prevede că, în situațiile prevăzute la articolul 97 alineat 1 din Constituție, data alegerilor va fi stabilită de Guvern, prin HG, în cel mult 30 de zile de când a intervenit vacanța. Interimatul funcției este asigurat, în ordine, de către președintele Senatului sau de către președintele Camerei Deputaților. Cu alte cuvinte, în 30 de zile de la vacantarea funcției prezidențiale, Guvernul trebuie să emită o HG pentru stabilirea alegerilor prezidențiale. Vacanța intervine, conform articolului 97 alineat 1 din Constituție, în caz de demisie a președintelui, de demitere din funcție, prin deces sau din motive de imposibilitate definitivă a exercitării funcției.
Cele 30 de zile se scurg, în acest scenariu, cu o săptămână de dezbateri, începând din în data de 23 martie 2025, iar stabilirea datei alegerilor trebuie făcută până la data de 24 aprilie 2025. După această dată, în 75 de zile trebuie să fie organizat primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, adică în 6 iulie 2025. După două săptămâni, trebuie organizat și cel de-al doilea tur de scrutin, dacă în 20 iulie 2025. Ceea ce înseamnă cu o lună mai târziu decât calendarul maxim al alegerilor prezidențiale organizate fără această procedură de suspendare și demitere.
Trei scenarii pe care le are la îndemână președintele în exercițiu
Indiferent dacă Guvernul emite HG-ul pentru organizarea alegerilor fără intervenția Parlamentului sau dacă aceste alegeri vor fi cauzate de suspendarea și demiterea din funcție a președintelui României, pentru instituțiile statului este aproape egal. Cu mențiunea că, dacă va fi organizat și un referendum de demitere, costurile generale ale scrutinului prezidențial vor fi cu adevărat uriașe.
Klaus Iohannis se află în trei ipostaze. Prima constă în rămânerea în funcție, așa cum a stabilit CCR în Hotărârea nr. 32 din 6 decembrie 2024. În acest caz, Iohannis va beneficia, după plecarea de la Palatul Cotroceni, de toate beneficiile prevăzute în Legea nr. 406/2001.
A doua ipostază este aceea conform căreia președintele va fi suspendat și, ulterior, demis din funcție prin referendum. Caz în care intră sub incidența articolului 1 alineat 3 din Legea nr. 406/2001, conform căruia „nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de șef al statului român ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum și nici persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia”.
A treia ipostază este aceea a demisiei lui Klaus Iohannis, caz în care beneficiază din nou de aceste privilegii din legea specială.
