Cartea ar fi fost scrisă de caldeeni, pe vremea lui Avraam, ar fi fost apoi tradusă în greacă, apoi în rusă, copiată la Iași în 1591, publicată la Veneția la 1691. În 1837 a fost tradusă în chirilică de Veniamin Costache și publicată la tipografia Mănăstirii Neamț. Mai târziu, a fost editată în română, la 1992, la Oradea și, într-o a doua ediție, în 2005, la Satu Mare.
Cred că suntem cu toții de acord că avem, în general, tendința să ne ocupăm mai mult de trecut, de istorie (alternativă), de cronologii. Mai puțin de viitor. Îmi aduc aminte de un interviu pe care l-am realizat, în urmă cu vreo 40 de de ani, cu Bertrand de Jouvenel (el însuși cu o istorie complicată), la București, la un congres de futurologie. Și atunci eram rezervat în legătură cu extrapolările pentru viitor, cu formulele de viitor dezirabil. Până la urmă, acțiunile din prezentul continuu se transformă gradual în viitor pentru a deveni, la rândul lor, trecut. Depinde(m) de ceea ce facem.
După această introducere, subliniind rezervele mele în anunțarea unor predicții, voi încerca totuși să aștern pe hârtie câteva gânduri despre anul 2023.
În primul rând, cred că anul viitor vom trăi într-o spirală accentuată a tensiunilor și conflictelor internaționale. Conflictul din Ucraina nu se va încheia prea rapid. El este un nou poligon de încercare pentru relațiile dintre marile puteri. Practic, după mai bine de 100 de ani de la destrămarea, după Primul Război Mondial, a celor trei mari imperii - țarist, otoman și austro-ungar -, observăm redeșteptarea unor tendințe expansioniste din partea celor trei - Rusia (în estul Europei), Turcia (în Marea Neagră și în statele turcofone ale URSS) și Austria (încercând să ajungă din nou la Marea Adriatică, prin Croația). Din păcate, România este, încă o dată, la încrucișarea acestor noi linii strategice. În plus, se conturează tot mai puternic, transformarea competiției americano-chineze în adversitate și conflict potențial. Rusia deocamdată „sângerează” din cauza războiului din Ucraina, dar își va păstra valoarea de întrebuințare datorită resurselor sale naturale imense. Tensiunile dintre marile puteri, dar și motive specifice, în diferite zone ale lumii, vor putea duce din nou la așa-numitele „războaie locale”, desfășurate prin proxy, prin intermediari.
Problemele de aflux de populație spre zonele mai bogate ale lumii se vor acutiza, atât din motive de involuție economică în special în zone din Africa (unde sunt țări falimentare sau aproape de faliment - Zimbabwe sau Nigeria, de exemplu). Oricum, se preconizează o scădere a creșterii economice globale de la 6% în 2021 la 2,7% în 2023 și o creștere a inflației la nivel global, de la 4,7% în 2021 la 8,8% în 2022, cu o eventuală scădere în anul viitor. Este evident că sărăcia s-a accentuat în multe regiuni. Spre exemplu, nivelul sărăciei extreme a crescut în Africa de la 19% în 2014 la 26% în 2021/2022. La aceste involuții economice se adaugă și felul „nefericit” în care s-au încheiat unele conflicte (în Irak, Siria, Libia, Afganistan etc.) sau unele revoluții „colorate”. Marile puteri au o anumită responsabilitate pentru ceea ce înseamnă acum rundele succesive de migrații spre Occident.
Se vor accentua și alte crize. Criza energetică, spre exemplu. Bătălia pentru petrol lasă deoparte democrația. Mantra „democrației” nu mai este interesantă atunci când este vorba de petrolul Arabiei Saudite sau al Venezuelei. Vestea înțelegerii dintre putere și opoziția din Venezuela „a căzut ca un trăsnet”. Maduro începe să fie frecventabil, în condițiile în care în urma acestui acord, Chevron își reia activitățile petroliere în Venezuela.
Crizele din domeniul sănătății încep să aibă un caracter strategic (COVID, dar și influența în domeniul alimentar a gripei aviare). În plus, se pare că reîncep cercetări pentru diverși viruși sau substanțe chimice, neurologice cu efecte letale în masă. Violente acuzațiile Rusiei conform cărora americanii subvenționau diverse laboratoare de cercetare de acest gen în vecinătatea noastră, în Ucraina. Probabil că sunt acuzații fără temei…
În timp ce puterea de cumpărare va scădea în lumea occidentală, iar în țări din Asia, Africa, America latină sărăcia se va accentua, starea de conflict general va duce la profituri imense pentru industria de armament din unele țări. S-a propus chiar ca țările NATO să-și ridice contribuția pentru înarmare la 3% din PIB.
În paralel, țări care și-au realizat obiectivele din epoca industrială vor finanța în continuare ONG-uri care să paralizeze obiective din domeniile energetice, siderurgice etc. din țări în tranziție.
Anul 2023 va fi un an electoral în unele țări europene și preelectoral în altele (inclusiv în România, SUA și state din Europa). Din aceste motive, funcționalitatea UE va fi afectată, sentimentele eurosceptice vor crește, solidaritatea față de teme importante va fi știrbită, iar fisurile instituționale vor fi tot mai puternice. ONU ne va oferi, în continuare, discursuri bine scrise.
Așa încât la aceste sărbători de sfârșit de an, putem fi optimiști: „Se poate și mai rău!”.