Circulă ideea că într-o societate în care dreptul de proprietate ar fi cu adevărat suveran, nefiind limitat administrativ prin reglementări, am avea haos, darwinism social și război al tuturor împotriva tuturor. Ideea este în mod evident falsă. Garantarea dreptului de proprietate nu înseamnă câtuși de puțin înlocuirea „domniei legii" cu „domnia pumnului" și nici „supraviețuirea celui mai puternic". Dreptul de proprietate al fiecăruia este îngrădit și limitat în mod natural de drepturile de proprietate ale tuturor celorlalți.
Asta înseamnă, printre altele, că absența reglementărilor administrative nu înseamnă câtuși de puțin, de exemplu, că poți să construiești ce, cât și cum vrei tu pe proprietatea ta. În mod logic, libertatea ta de acțiune în acest context este limitată de cea a celorlalți proprietari. Iar disputele și neînțelegerile, inevitabile, se rezolvă amiabil, în justiție sau prin metode alternative de arbitraj.
În fond și la urma urmei, exact la asta servesc în prezent bizantinele sisteme administrative și birocratice prin intermediul cărora statul îți dă patalama la mână cu modalitățile în care te poți folosi de proprietatea ta. Diferența e că aceste sisteme sunt atât de complicate și de restrictive, încât uneori îți vine mai degrabă să te lipsești de proprietate decât să treci prin astfel de încercări, ca om simplu, fără acces privilegiat la autorități.
Pe de o parte, este firesc ca a fi proprietar să fie mai costisitor decât a nu fi. Pe de alta, reglementările ajung să crească aceste costuri până la a descuraja proprietatea ca atare. Trebuie să treci printr-un iad administrativ pentru a obține, de exemplu, o autorizație de construire care nu îți folosește la altceva decât la a-ți trage curent electric pe proprietate, deși stâlpul de distribuție e la poartă. De ce sunt condiționate una de cealalaltă și nu poți să-ți prășești grădina din extravilan la lumina reflectoarelor dacă plătești utilitatea sau să ți-o uzi cu apă de la canalizare, cât timp i-o plătești furnizorului?!
Nu mai zic de diferitele modalități prin care se instituie discriminări între proprietăți. Dacă ai o mașină cu cilindree mai mare (nu neapărat mai puternică), intri pe o grilă diferită de taxare, prohibitivă, iar aspectul acesta se va agrava atunci când se va reintroduce taxa de mediu, conform politicilor UE. Atunci vor fi penalizați șoferii mai săraci, cu mașini mai vechi, cum bine îi stă unui „stat social”, definit astfel constituțional.
De altfel, toate aceste politici sunt în perfectă concordanță cu greutatea cu care s-a ajuns să se spună în Constituție că proprietatea e garantată, nu doar „ocrotită".