Jurnalul vă oferă miercuri, 7 martie, un nou volum despre iubirile domnitorilor şi voievozilor români. "Nopţi controversate cu Radu cel Frumos, Petru Cercel şi alţi... favoriţi" abordează subiecte mai sensibile, dar adevărate, prinse în cronicile vremii.
Sultanul Murad al II-lea, tatăl lui Mahomed al II-lea, începuse să ceară ca tribut băieți de 12-14 ani pentru completarea trupelor de ieniceri și inaugurează cutuma diplomatică prin care vasalii săi, inclusiv cei din Țările Române, erau obligați să-și trimită fiii adolescenți la Țarigrad (Adrianopole) și Stambul (Constantinopole) ca "zălog” - garanție umană că domnitorii respectivi nu vor încălca înțelegerile cu suzeranul. Astfel, Vlad Dracul ("Dragonul”) este silit să-i trimită la curtea lui Mahomed al II-lea pe doi dintre fiii săi Radu ("Cel Frumos”) și Vlad Junior ("Țepeș”).
Relațiile homosexuale ale junilor principi "zălogiți” la Înalta Poartă, întreținute cu Sultanii, fiii acestora, marii viziri sau alți factori de influență (care, în paralel, aveau, fiecare, și propriul harem format din fete frumoase - cadâne - de diferite seminții), nu erau, probabil, condiții sine qua non ale ascensiunii lor ulterioare, dar puteau constitui factori favorizanți pentru cariera lor domnească. Faptul este, de altfel, atestat și de o serie de cronicari bizantini târzii, precum Laonic Chalcocondyl, Dukas, Kritoboulos din Imbros (autor și el al unei biografii a lui Mahomed al II-lea) sau Gheorghios Sphrantzes (în ale cărui memorii există frecvente referiri la români). Toți acești vechi istorici, care au avut acces deopotrivă la curtea bizantină și la cea a Sultanului, confirmă homosexualitatea lui Mahomed al II-lea Cuceritorul, unii dintre ei relatând cu lux de amănunte relația tumultoasă avută de acesta cu Radu ("Cel Frumos”).
Radu a fost băiatul pe care Mahomed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolelui, a pus ochii de la început. Radu, conform cronicilor otomane, era de o frumusețe ieșită din comun. Mahomed îi era coleg de școală, întrucât beizadelele (fiii de domni) au fost educate complet: toți acești băieți învățau greaca veche, latina, araba, Coranul, echitație, matematică și altele.
Lui Radu i-a fost frică de Mahomed, în special îi era frică că va fi violat. Conform cronicilor otomane, el s-ar fi refugiat cu sabia lui cu tot (de care fiii de domni nu se despărțeau nici măcar la lecții!) într-un…copac! Dar Mahomed era mort după el și, bineînțeles, cu ajutorul curți sale, el a încercat să-l convingă pe Radu să coboare din copac, promițându-i că nu-i va face nimic. Radu a cedat, dar numai după trei zile!
Vlad Țepeș - o explicație pentru obsesia lui pentru "țepe”
Vlad Țepeș a fost un voievod unic în agitata istorie a Țărilor Române. Temperamental și foarte imaginativ, s-a considerat de mulți că fondul său comportamental era unul patologic, maladiv. În timpul celor trei domnii ale lui, nu foarte întinse în timp (1448, 1456-1462, 1474), un număr record de oameni (circa 100.000?) au fost executați printr-o metodă barbară, cumplită, trasul în țeapă, victimele fiind deopotrivă dușmanii turci (priveliștea celor 20.000 de prizonieri omorâți astfel l-a îngrozit pe însuși Sultanul Mahomed al II-lea în 1462 și l-a determinat să se retragă peste Dunăre, deși armata lui se afla în avantaj tactic și numeric) și pe valahi contemporani - tâlhari, hoți, negustori necinstiți, violatori, cerșetori, persoane cu disabilități fizice și mintale.
"O bucată de lemn ascuţită, înaltă uneori şi de patru metri, era introdusă cu ajutorul ciocanelor prin anusul osânditului, care era ridicat şi priponit în vârful ţepei”, arată istoricii. Colaborau, în general, nouă călăi pentru a pune eficient în aplicare supliciul! Condamnatul era lăsat să moară acolo. Toţi prizonierii turci, indiferent de rang, au fost pedepsiţi în acest fel de Vlad Ţepeş. Pedeapsa aceasta nu a învăţat-o de la turci, dar îi plăcea să le o aplice în special lor.
De ce? Nicolae Iorga, în "Scrisori de boieri, scrisori de domni", presupune că Vlad şi fratele său, Radu cel Frumos, au fost supuşi abuzurilor sexuale probabil chiar de Sultan, fiindcă nu se supunea avansurilor homosexuale ale acestuia sau de ieniceri. Vlad a ajuns să-i urască pe otomani şi să dorească să-i pedepsească, în timp ce Radu a devenit un adept al practicilor homosexuale, fiind amant al fiului Sultanului.
Petru - băiatul cu cercel de perlă
La urechea lui Petru Cercel, fratele vitreg al lui Mihai Viteazul, se afla un… cercel cu o perlă mare cât oul de porumbel. Un cercel identic apare și la urechea Regelui Franței, Henric al III-lea, și se bănuiește că acesta i-ar fi dăruit bijuteria lui Petru. Nimic de mirare, câtă vreme tânărul Petru fusese favoritul marelui homosexual din Palatul de la Versailles.
Petru Cercel trăise o vreme la curtea regelui Henric al III-lea al Franței, fiind chiar unul dintre favoriții acestuia, acei mignons - tineri frumoși, eleganți, foarte preocupați de modă, pe care protestanții, adepți ai sobrietății în moravuri și înfățișare, îi bârfeau și îi acuzau - era, pe vremea aceea, o acuzație gravă! - de inclinații homosexuale. Dar acești mignons par să fi fost, mai degrabă, ceea ce în zilele noastre se cheamă, cu un termen nou, metrosexuali - bărbați care dau o mare atenție înfățișării lor și tendințelor modei. În ochii austerilor protestanți, aceste preocupări erau o dovadă de efeminare, iar de aici până la acuzația de homosexualitate nu mai era decât un pas.
Mai multe poveşti puteţi citi în cartea lui Dan-Silviu Boerescu, editată de Integral, disponibilă incepand de miercuri, 7 martie, la standurile de difuzare a presei împreună cu Jurnalul. Preț promoțional: 14,9 lei.