Mai multe națiuni europene au reintrodus sau au extins serviciul militar obligatoriu, pe fondul amenințării tot mai mari a Moscovei. Schimbarea de strategie face parte dintr-o serie de măsuri menite să sporească apărarea pe „Bătrânul Continent”.
„Ne dăm seama că este posibil să trebuiască să ajustăm modul în care ne mobilizăm pentru război și modul în care producem echipamente militare și recrutăm și instruim personalul”, afirmă Robert Hamilton, șeful departamentului de cercetare „Eurasia” din cadrul „Foreign Policy Research Institute”, un cunoscut grup american de reflecție.
„Este tragic de adevărat că ne aflăm aici, în 2024, și ne confruntăm cu întrebările legate de modul în care putem mobiliza milioane de oameni pentru a fi aruncați într-un război potențial, însă aceasta este situația în care ne-a pus Rusia”, a precizat Hamilton, fost ofițer în armata SUA timp de 30 de ani, într-un reportaj pe tema recrutării, realizat de CNN.
Riscurile unui război mai mare în Europa au crescut, după ce președintele rus, Vladimir Putin, „a recurs în cele din urmă la un conflict deschis” în Ucraina, urmărindu-și scopul de a „recrea imperiul sovietic”, declara, recent, și generalul Wesley Clark, fost comandant suprem al forțelor aliate ale NATO în Europa.
„Așadar, avem acum un război în Europa pe care nu credeam că îl vom mai vedea vreodată”, remarca Clark, care a condus forțele NATO în timpul războiului din Kosovo.
„Nu este clar dacă acesta este un nou Război Rece sau un război fierbinte, emergent”, a continuat el, „dar este un avertisment iminent pentru NATO că trebuie să ne reconstruim apărarea”.
Între eforturile menționate de Clark figurează și recrutarea.
Noua realitate
O serie de țări europene au renunțat la recrutarea obligatorie după sfârșitul Războiului Rece, dar mai multe națiuni - în special din Scandinavia și Țările Baltice - au reintrodus-o în ultimii ani, în mare parte din cauza amenințării rusești. Neînrolarea poate duce la amenzi sau chiar la închisoare în unele state.
Letonia este cea mai recentă țară care a implementat recrutarea. Serviciul militar obligatoriu a fost reintrodus la 1 ianuarie, anul acesta, după ce fusese abolit în 2006. Cetățenii de sex masculin vor fi supuși încorporării în termen de 12 luni de la împlinirea vârstei de 18 ani sau de la absolvire - pentru cei aflați încă în sistemul de învățământ.
„La început au existat multe reticențe”, mărturisește Arturs Pīlācis, un student în vârstă de 20 de ani, citat de CNN. El nu s-a prezentat încă la încorporare, dar a urmat, voluntar, un curs militar de o lună.
Însă, în cele din urmă, „necesitatea unui serviciu de apărare, la nivel de stat, a devenit clară (...) Nu exista o opțiune care să ne permită să stăm deoparte și să credem că lucrurile vor continua la fel ca înainte, din cauza agresiunii neprovocate din Ucraina”, a adăugat el.
În aprilie, Norvegia a prezentat un plan ambițios, pe termen lung, care va dubla bugetul de apărare al țării și va suplimenta efectivul forțelor armate cu peste 20.000 de soldați recrutați, angajați și rezerviști.
„Avem nevoie de o apărare adecvată noului mediu de securitate”, declara, recent, prim-ministrul norvegian, Jonas Gahr Støre.
Recrutarea în Norvegia este obligatorie, iar în 2015 țara a devenit primul membru al NATO care a recrutat atât bărbați, cât și femei, în egală măsură.
Max Henrik Arvidson, în vârstă de 25 de ani, a fost recrutat în armata norvegiană pentru un an, între 2019 și 2020. El vede serviciul militar ca pe o datorie esențială.
„Știu că singurul mod în care ne putem opune unei noi agresiuni rusești este să continuăm să furnizăm Ucrainei arme și ajutoare, rămânând, în același timp, puternici, alături de NATO și de Uniunea Europeană”, mărturisește el, în materialul realizat de televiziunea americană.
Schimbare mentală majoră
Dezbateri privind recrutarea au avut loc și în alte țări europene, care, în prezent, nu o cer. În Regatul Unit, spre exemplu, conservatorii au lansat ideea serviciului militar în campania lor electorală, soldată în cele din urmă cu un eșec.
Poate cea mai surprinzătoare transformare este însă în curs de derulare în Germania, care, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, a avut o aversiune față de tot ceea ce înseamnă militarizare.
Astfel, într-o altă premieră de la Războiul Rece, Berlinul și-a actualizat anul acesta strategia, în perspectiva izbucnirii unui conflict în Europa. Ministrul Apărării, Boris Pistorius, a prezentat în luna iunie o propunere pentru un nou serviciu militar voluntar. „Trebuie să fim pregătiți de război până în 2029!”, a avertizat el.
„Vedem că dezbaterea face ravagii acum. Și acesta este doar primul pas”, susține Sean Monaghan, cercetător în cadrul „Programului Europa, Rusia și Eurasia” de la „Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale”. „Acest lucru nu se întâmplă peste noapte, este o mare schimbare mentală”, mai spune el.
Nu toată lumea este însă pregătită să răspundă apelului la recrutare. În Lituania, spre exemplu, opiniile studenților cu privire la serviciul militar variază, afirmă Paulius Vaitiekus, președintele Uniunii Naționale a Studenților din această țară.
De când Lituania a reintrodus serviciul militar obligatoriu, în 2015, din cauza unei „situații geopolitice schimbate”, aproximativ 3.500-4.000 de lituanieni, cu vârste cuprinse între 18 și 26 de ani, sunt înrolați în fiecare an pentru o perioadă de nouă luni.
Vaitiekus precizează că studenții au lansat inițiative pentru a trimite provizii pe linia frontului ucrainean. A existat „o schimbare în mentalitatea tinerilor, în sensul de a fi mai activi, deși nu neapărat prin recrutare”, adaugă el.
Având în vedere că recrutarea rămâne un subiect nepopular în unele țări, NATO se străduiește să își atingă noul obiectiv, acela de a avea 300.000 de oameni gata să fie activați într-o lună și încă o jumătate de milion, disponibili în șase luni.
„În timp ce NATO a declarat că a îndeplinit deja acest obiectiv, UE a spus că membrii săi vor avea dificultăți. NATO se bazează pe forțele americane pentru a-și atinge obiectivul. Aliații europeni trebuie să găsească noi modalități de a genera personal. Ceva trebuie să se întâmple aici”, anticipează Sean Monaghan.
O altă problemă este că acest obiectiv ar permite NATO să lupte doar într-un conflict relativ scurt, de până la șase luni, mai avertizează el.
Forțe strategice de rezervă
O posibilă soluție ar fi o armată mult mai mobilă și mai modernă.
Unul dintre cei mai noi membri ai NATO, Finlanda, are capacitatea de a activa peste 900.000 de rezerviști, 280.000 de militari fiind pregătiți să răspundă imediat, în caz de nevoie. Cu toate acestea, pe timp de pace, forțele de apărare finlandeze angajează doar aproximativ 13.000 de persoane, inclusiv personalul civil.
„Finlanda este un exemplu bun”, deoarece forța sa de rezervă poate fi integrată într-o forță activă foarte mică, remarcă Robert Hamilton, de la „Foreign Policy Research Institute”.
Din punct de vedere istoric, mai spune el, Finlanda a fost „blocată” permanent între NATO și Uniunea Sovietică, nefiind aliniată cu niciuna dintre cele două tabere, astfel încât trebuia să fie capabilă să se apere singură.
Norvegia și Suedia, cel mai nou membru al NATO, au modele similare, ambele menținând un număr semnificativ de rezerviști, deși nu la fel de mulți ca Finlanda.
Suedia, unde recrutarea este acum și neutră din punct de vedere al genului, a chemat aproximativ 7.000 de persoane în 2024. Numărul va crește la 8.000 în 2025, potrivit forțelor armate suedeze.
„Recrutarea datează în Suedia din 1901, așa că, într-un fel, face parte din cultura noastră”, spune Marinette Nyh Radebo, manager de comunicare la agenția care contribuie la testarea recruților.
„Când recrutarea a fost activată din nou, la început, am spus că aceasta este bună pentru CV-ul tău, în vederea aplicării pentru un nou loc de muncă, de exemplu”, afirmă Radebo, citată de CNN. „Astăzi însă comunicarea noastră este mai degrabă ceva de genul: «aceasta este o datorie pe care trebuie să o faci pentru Suedia!»”.
E NATO pregătită de război?
Alianța NATO și-a revizuit strategia și și-a consolidat capacitățile în ultimul deceniu, ca răspuns la amenințarea tot mai mare din partea Moscovei.
Atacul Rusiei asupra țării vecine, lansat în februarie 2022, care a urmat sprijinului Moscovei pentru separatiștii proruși din estul Ucrainei și anexării ilegale a Crimeei în 2014, a determinat în mod inevitabil aliații să reevalueze dacă sunt pregătiți pentru război și, în consecință, să își consolideze apărarea.
„Din 2014, NATO a trecut prin cea mai semnificativă transformare a apărării noastre colective din ultima generație. Am pus în aplicare cele mai cuprinzătoare planuri de apărare de la Războiul Rece, având în prezent peste 500.000 de soldați la un nivel ridicat de pregătire”, dezvăluia, recent, purtătorul de cuvânt al NATO, Farah Dakhlallah.
Există însă numeroase apeluri pentru ca aliații să își sporească capacitățile în continuare și mai rapid.
În timp ce aliații NATO „sunt cu siguranță pregătiți să lupte chiar acum”, există încă întrebarea dacă sunt pregătiți pentru un război prelungit, cum ar fi cel din Ucraina, remarcă Monaghan, subliniind că mai este încă mult de lucru în acest sens, într-o serie de domenii.
Printre acestea se numără capacitatea industrială, cheltuielile de apărare și disponibilitatea societății - acolo unde ar interveni problema recrutării.
Modul în care personalul militar este recrutat și instruit este o decizie individuală a națiunilor individuale, mai aprecia Dakhlallah, adăugând: „Aproximativ o treime dintre membrii NATO au o anumită formă de serviciu militar obligatoriu”.
„Unii aliați se gândesc la recrutare. Cu toate acestea, ca alianță, noi nu prescriem serviciul militar obligatoriu. Lucrul important este că aliații continuă să aibă forțe armate capabile să ne protejeze teritoriul și populațiile”, a mai spus Dakhlallah.
În plus față de luptele din Ucraina, Rusia a lansat, de asemenea, un război hibrid în întreaga Europă, susțin experții, care implică atacuri asupra infrastructurii, atacuri cibernetice, dezinformare, sabotaj, interferențe electorale și transformarea migrației într-o armă.
„Această realitate a devenit din ce în ce mai agresivă”, apreciază Monaghan. „Toate acestea înseamnă că aliații NATO se confruntă cu o situație geopolitică foarte diferită de cea din ultimele două decenii”, adaugă el.
Situația ar putea fi complicată și mai mult de alegerile prezidențiale din SUA, din noiembrie. Lucrurile vor arăta foarte diferit dacă fostul președinte Donald Trump - care a declarat că ar încuraja Rusia să facă „ce naiba vrea” oricărei țări NATO care nu respectă orientările blocului privind cheltuielile de apărare - se întoarce la Casa Albă.