Se dorește crearea unor mecanisme de control, echivalente cu actualul Consiliu Național al Audiovizualului (CNA), care să funcționeze și pentru radio, și pentru presa scrisă. În timp ce sursele de informare sunt protejate, cele de finanțare sunt scoase la vedere. Publicul va trebui să fie informat în legătură cu deținătorii trusturilor de presă și cu finanțatorii, astfel încât să se poată elimina orice tip de influență asupra conținutului editorial. Este vizată și eliminarea dezinformării prin materiale plătite inclusiv de către anumite entități și state care au interesul să lanseze informații false, prin intermediul mass-media.
Evoluția tehnologiei și a internetului a avut o viteză mult mai mare decât capacitatea de legiferare sau decât cea a publicului de a înțelege noile mecanisme din spatele mass-media și a platformelor online, astfel încât s-a ajuns la un adevărat haos informațional foarte nociv pentru democrație. Uniunea Europeană își dorește un cadru legislativ care să pună capăt dezinformării, dar și subordonării jurnaliștilor față de anumite entități care pot folosi mass-media inclusiv în susținerea unor activități de lobby care duc nu doar la modificarea percepției publicului larg, ci și la modificări legislative în favoarea unor finanțatori, cu efecte atât în plan politic, cât și economic și social.
Interferența mass-media cu aceste entități a fost posibilă, până acum, în lipsa unui cadru legislativ care să stabilească limitele posibilității implicării surselor de finanțare în politica editorială și în activitatea jurnaliștilor.
Noile reglementări cerute de CE și PE vizează independența jurnaliștilor și a mass-media, precum și stabilirea unor reguli clare în legătură cu platformele online care acum tind să ia locul surselor independente de informare din mass-media, prin Regulamentul (UE) 2024/1083 al Parlamentului European și al Consiliului Europei din 11 aprilie 2024 de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne și de modificare a Directivei 2010/13/UE - Regulamentul european privind libertatea mass-media.
Se interzice spionarea jurnaliștilor
Considerând că jurnaliștii și editorii sunt principalii actori în producerea și furnizarea de conținut mediatic de încredere, în special prin prezentarea de știri sau de actualități, sursele de informare ale acestora vor fi protejate.
„Este crucial să fie protejată capacitatea jurnaliștilor de a colecta, de a verifica faptele și de a analiza informații, în special informații transmise sau comunicate confidențiale, atât offline, cât și online, care se referă la surse jurnalistice sau sunt capabile să le identifice. Furnizorii de servicii mass-media și personalul lor editorial, în special jurnaliștii, inclusiv cei care își desfășoară activitatea în forme atipice de muncă, cum ar fi liber-profesioniștii, ar trebui să se poată baza pe o protecție solidă a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale, inclusiv protecție împotriva interferențelor nejustificate și a instalării tehnologiilor de supraveghere”, se precizează în textul reglementării.
Astfel se vor oferi garanții pentru libera circulație a surselor către furnizorii de servicii mass-media și libera exercitare a activității economice de către furnizorii de servicii mass-media care susțin mediatizarea informațiilor destinate publicului, inclusiv cu privire la chestiuni de interes public.
Referitor la interferența cu diverse entități care doresc să plătească pentru a schimba politicile editoriale sau abordarea subiectelor, se precizează că „libertatea jurnaliștilor de a-și exercita activitatea economică și de a-și îndeplini rolul vital de „câine de pază” public ar putea fi pusă în pericol de astfel de obstacole, afectând astfel accesul la servicii mass-media de calitate în mod negativ”.
Fiecare stat membru UE va trebui să-și armonizeze legislația în conformitate cu noul regulament care stabilește reguli pentru libertatea presei. În textul noului regulament, jurnalistul este definit drept „câine de pază al democrației” și este prevăzută protecția sa și a surselor de informare, inclusiv prin interdicții legate de spionaj la nivel de stat – după ce au apărut informații despre astfel de practici, în mai multe țări.
Singura excepție în care se poate admite urmărirea corespondenței sau a activităților unui jurnalist ar fi atunci când există suspiciuni cu privire la o posibilă finanțare primită de acesta, pentru a susține interesele anumitor entități – din sfera politică, economică sau chiar a unor ONG-uri.
Măsuri pentru corecta informare a publicului
Reglementarea pornește de la definirea serviciilor mass-media independente care joacă un rol important pe piața internă a fiecărui stat membru UE și trebuie să fie protejate de orice tip de influență din partea unor entități care ar dori să se folosească de mass-media pentru a-și atinge propriile scopuri.
Serviciile mass-media „reprezintă un sector în schimbare rapidă și important din punct de vedere economic și, în același timp, oferă acces la o multitudine de opinii și la surse fiabile de informații atât pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi, îndeplinind astfel funcția de interes general de „câine de pază” public și fiind un factor indispensabil în procesul de formare a opiniei publice”, precizează textul reglementării UE.
Se impun și reguli privind spațiul media digital: „piața internă a serviciilor mass-media nu este suficient de integrată și suferă de o serie de disfuncționalități ale pieței care au crescut ca urmare a digitalizării. În primul rând, platformele online globale acționează ca puncte de acces la conținutul mediatic, cu modele de afaceri care tind să dezintermedieze accesul la serviciile mass-media și să amplifice polarizarea conținutului și dezinformarea. Respectivele platforme sunt, de asemenea, furnizori esențiali de publicitate online, deturnând resurse financiare de la sectorul mass-mediei, afectând sustenabilitatea sa financiară și, prin urmare, diversitatea conținutului oferit”, se precizează în textul reglementării.
Posibilitatea de a oferi servicii transfrontaliere și de a obține investiții, inclusiv din sau în alte state membre, este considerată deosebit de importantă, pentru a proteja conținutul editorial.
Protecție și pentru informațiile economice
Dezinformarea afectează inclusiv sectorul economic, iar reglementările se referă inclusiv la protecția acestora. În textul reglementării UE se precizează și faptul că există o serie de restricții naționale care împiedică libera circulație a informației în cadrul pieței interne. Se mai subliniază faptul că „buna funcționare a pieței interne a serviciilor mass-media este pusă în pericol de furnizorii, inclusiv de cei controlați de anumite țări terțe, care se angajează în mod sistematic în acțiuni de dezinformare sau în manipularea informațiilor și interferențe, și utilizează în mod abuziv libertățile pieței interne, împiedicând astfel buna funcționare a dinamicii pieței”.
Independența și pluralismul mass-media vor fi protejate prin introducerea unei legislații care să abordeze amenințările la adresa acestora, prin intermediul unor standarde minime la nivelul Uniunii. „Statele membre ar trebui, de asemenea, să își păstreze posibilitatea de a menține sau de a adopta măsuri de menținere a pluralismului mass-mediei sau a independenței editoriale la nivel național în ceea ce privește aspectele care nu sunt reglementate de prezentul regulament, în măsura în care astfel de măsuri respectă dreptul Uniunii, inclusiv Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului”.
False ziare online și trafic artificial
Alte pericole care au apărut în „jungla digitală” suprapusă peste mass-media clasică sunt legate de manipularea publicului cu mijloace digitale. Există mari platforme care pot direcționa informația astfel încât să urmărească anumite scopuri, dar sunt și site-uri create doar pentru a prezenta realitatea din perspectiva unor finanțatori, deși se prezintă ca aparținând mass-media.
De exemplu, în ultimii ani au fost înființate ziare online care se bazează exclusiv pe niște contracte de finanțare în care se specifică inclusiv ce cuvinte-cheie trebuie să fie folosite, de câte ori trebuie să existe în fiecare text și ce poziții ar trebui să aibă cuvintele-cheie în texte. Contractele sunt legate inclusiv de Google și de Facebook, astfel încât finanțatorul poate reduce vizibilitatea acelor site-uri, dacă ceva din contract nu s-a respectat întocmai.
Un alt pericol vine de la site-urile cu zero vizualizări reale, dar care au ajuns să cumpere trafic artificial, declarând în fals milioane de „unici” pe zi. Traficul artificial se poate obține foarte ușor, prin cumpărarea unor pachete cu număr de click-uri sau prin deturnarea traficului de la site-urile adevăratelor ziare online. Se întâmplă și în România.
Acești falși reprezentanți mass-media afectează atât bugetele companiilor care vor să plătească publicitate în mass-media și sunt induse în eroare, cât și pe cele ale trusturilor de presă care pot avea traficul real pe internet mai mic decât cel prezentat de falsele ziare online și pierd publicitatea.
Pentru această situație se impun noi reglementări. „(11) Pe piața mass-mediei digitale, furnizorii de platforme de partajare a materialelor video sau furnizorii de platforme online foarte mari s-ar putea încadra în definiția furnizorului de servicii mass-media. În general, acești furnizori joacă un rol esențial în organizarea conținutului, inclusiv prin mijloace automatizate sau prin algoritmi, dar nu exercită responsabilitate editorială asupra conținutului la care oferă acces. Cu toate acestea, în peisajul mediatic din ce în ce mai convergent, unii furnizori de platforme de partajare a materialelor video sau unii furnizori de platforme online foarte mari au început să exercite controlul editorial asupra uneia sau mai multor secțiuni ale serviciilor lor” - se precizează în textul noului regulament al UE.
Noi mecanisme de măsurare a audienței
Se va stabili o diferențiere de măsurare a audienței, pentru a face departajarea între platformele digitale și masss-media, astfel încât platformele să nu mai poată prezenta cifrele generate de sistemele lor private de măsurare a audienței, fără a respecta standardele sau bunele practici stabilite de comun acord la nivel de sector.
Nici click-urile obținute prin reclamele de pe site-uri nu se vor mai calcula pentru stabilirea audienței pentru site-uri, pentru a proteja mass-media. „În special, capacitatea de a oferi acces la conținutul mediatic și capacitatea de a-și direcționa publicitatea către utilizatorii lor permit platformelor online să concureze cu furnizorii de servicii mass-media al căror conținut îl distribuie. Astfel, definiția măsurării audienței ar trebui înțeleasă ca incluzând sistemele de măsurare care permit colectarea, interpretarea sau prelucrarea în alt mod a informațiilor cu privire la utilizarea conținutului mediatic și a conținutului creat de utilizatori pe platformele online care sunt utilizate în principal pentru a accesa un astfel de conținut”, specifică textul reglementării.
În acest fel se urmărește garantarea faptului că furnizorii de sisteme de măsurare a audienței vor fi transparenți și astfel se va stimula capacitatea furnizorilor de servicii mass-media și a agențiilor de publicitate de a face alegeri în cunoștință de cauză.
O măsură inspirată din Coreea de Nord
Un capitol interpretabil din noul regulament este la Articolul 17, privind Coordonarea măsurilor privind serviciile mass-media care provin din afara Uniunii, deoarece ar putea afecta inclusiv activitatea jurnaliștilor care se documentează comparând informațiile apărute în spațiul public în toate țările, ca „Surse Deschise”: „(...) comitetul, la cererea autorităților sau organismelor naționale de reglementare sau a organismelor din cel puțin două state membre, coordonează măsurile relevante luate de autoritățile sau organismele naționale de reglementare în cauză, în ceea ce privește diseminarea sau accesul la serviciile mass-media provenite din afara Uniunii sau furnizate de furnizorii de servicii mass-media stabiliți în afara Uniunii care, indiferent de mijloacele lor de distribuție sau de mijloacele prin care pot fi accesate, vizează sau ajung la publicul din Uniune în cazul în care, printre altele, având în vedere controlul care ar putea fi exercitat de țări terțe asupra lor, aceste servicii mass-media aduc atingere sau prezintă un risc major și grav de a aduce atingere securității publice” - se precizează în textul legislativ european.
Formulat astfel, acest articol poate fi folosit în alt context, la o eventuală schimbare în structura Parlamentului European, astfel încât, deși a pornit de la interzicerea accesului la publicații precum Russia Today sau Sputnik, în contextul dezinformării exercitate de Rusia, să se ajungă – dacă suveraniștii ar prelua puterea în UE - la decizii de interzicere a unor publicații sau posturi TV precum The Guardian sau CNN, tot din afara UE.
Mecanismul de control astfel legiferat este specific mai degrabă statelor dictatoriale care îngrădesc accesul publicului la informațiile din exterior – precum Coreea de Nord. În plus, elimină orice posibilitate de a face analiza comparativă a informațiilor, inclusiv pentru cercetarea științifică.
Reguli pentru publicitatea de stat
Un capitol din noua reglementare se referă la definiția publicității de stat și la nevoia de finanțare a mass-media. Mai întâi se face departajarea între serviciul public și cel privat: „(10) Furnizorii de servicii publice mass-media ar trebui să fie înțeleși ca fiind cei cărora li s-a încredințat în același timp o misiune de serviciu public și care primesc finanțare publică pentru îndeplinirea misiunii respective. Aceasta nu ar trebui să acopere întreprinderile private din domeniul mass-mediei care au acceptat să îndeplinească, ca parte limitată a activităților lor, anumite sarcini specifice de interes general în schimbul unei plăți”.
În privința publicității de stat se specifică faptul că „ar trebui înțeleasă în sens larg, ca incluzând activitățile promoționale sau autopromoționale, anunțurile publice sau campaniile de informare desfășurate de către, pentru sau în numele unei game largi de autorități sau entități publice, inclusiv guverne naționale sau subnaționale, autorități sau organisme de reglementare și entități controlate de guverne naționale sau subnaționale”, dar „nu ar trebui să includă anunțurile oficiale care sunt justificate de un motiv imperativ de interes public, cum sunt mesajele de urgență transmise de autoritățile sau entitățile publice care sunt necesare, de exemplu, în caz de dezastre naturale sau crize sanitare, accidente sau alte incidente neprevăzute care pot cauza vătămări corporale. În cazul în care situația de urgență s-a încheiat, anunțurile referitoare la situația de urgență respectivă care sunt plasate, promovate, publicate sau difuzate contra cost sau în schimbul oricărei alte prestații ar trebui considerate ca fiind publicitate de stat”, se specifică în textul reglementării UE.