Noul Plan reprezintă strategia generală de răspuns la evenimente epidemiologice de boală transmisibilă, urmând ca, după aprobarea acestuia, să fie elaborate și proceduri specifice pe categorii de boli transmisibile, în funcție de modul de transmitere a acestora.
Evenimentele epidemiologice care au avut loc, de-a lungul timpului, pe teritoriul României și probabilitatea mare de a ne confrunta în viitor cu alte epidemii, inclusiv ca și componentă a unei pandemii, necesită existența unui Plan Național Generic de Pregătire și Răspuns la Evenimente Epidemiologice de Boală Transmisibilă de Importanță Națională, spun inițiatorii proiectului de ordin.
Planul propus de reprezentanții celor trei instituții cuprinde o strategie în patru etape (prevenire, pregătire, răspuns și revenire) și stabilește clar ce rol au și care sunt responsabilităţile instituțiilor, autorităților administrației publice centrale și locale pentru localizarea focarelor de boală, limitarea ariei de manifestare a epidemiei și lichidarea acesteia, se arată în referatul de aprobare al proiectului.
Comandă unică, responsabilități împărțite
De asemenea, documentul descrie cine se ocupă de comandă, coordonare și control în caz de epidemie și cum se va face informarea publică „pentru a orienta acțiunea populației și a obține sprijinul acesteia”.
„Realizarea acestui plan are la bază conceptul de comandă unică și cel de responsabilităţi împărţite şi asumate între autorităţi, instituţii, comunități şi cetățeni”, se mai precizează în referatul care însoțește proiectul. Conform aceluiași document, după ce va fi aprobat, Planul trebuie cunoscut și utilizat de către toate instituțiile și personalul angajat în sectorul sanitar, dar și de alte structuri, precum: Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA).
Planul, activat la evenimentele epidemiologice
Strategia propusă se raportează la noțiunea de „eveniment” care este definit ca fiind „o situație care necesită implementarea unor politici naționale, intervenții și mesaje pentru populație sau mobilizarea de resurse de la nivel național, regional sau interjudetean pentru zonele afectate”.
„Un eveniment implică în mod uzual un număr semnificativ de cazuri și are un potențial de afectare a multor persoane. Pentru un număr restrâns de boli transmisibile, un singur caz poate fi considerat semnificativ (poliomielită, holeră, Ebola etc.). Un eveniment internațional sau o boală transmisibilă emergentă poate reprezenta un eveniment în cazul în care necesită măsuri naționale de pregătire și răspuns pentru eventualele cazuri importate sau pentru prevenirea endemicizării bolii în România”, conform proiectului de ordin.
Criterii pentru declanșarea intervenției
Autorii strategiei propun trei niveluri de activare a procedurilor specifice în cazul unui eveniment (nivelul 1, nivelul 2 și nivelul 3), iar alegerea unuia dintre acestea, precum și trecerea de la un nivel la altul, se va face în funcție de mai multe criterii: răspândirea geografică, severitatea bolii, necesarul de resurse, îngrijorarea internațională și interesul public și al mass-media.
Criteriile pe baza cărora se va declara evenimentul epidemiologic și se vor pune în aplicare documentele operative specifice sunt:
- Notificarea de către un județ afectat a unui eveniment care depășește capacitatea de gestionare a situației la nivel local și necesită: măsuri sporite pentru controlul bolii; suplimentarea investigațiilor epidemiologice sau a capacității de spitalizare și tratament, suplimentare de resurse financiare; detașare de personal în zonele afectate și mobilizarea de resurse din Rezerva antiepidemică națională.
- Extinderea ariei geografice sau a populației afectate (două sau mai multe județe).
- Boală transmisibilă severă (autohtonă sau de import) și/sau creșterea severității evenimentului sau boală cunoscută cu fatalitate mare.
- Creșterea interesului public sau mass-media, ori o nevoie de mesaje publice coerente despre incident.
- Afectare națională și necesitate de măsuri sporite pentru a asigura coordonare, intervenție și comunicări coerente la nivel național.
- Boală determinată de un agent înalt patogen și cu potențial mare de răspândire.
- Organizația Mondială a Sănătății a declarat o urgență de sănătate publică de importanță internațională, cu posibile implicații pentru România.
Șeful DSU rămâne Comandantul Acțiunii
În gestionarea situațiilor de urgență generate de evenimente epidemiologice, Ministerul Sănătății va avea rol principal în realizarea managementului epidemiilor și tot MS va activa Planul de intervenție, în timp ce Ministerul Afacerilor Interne, prin DSU-IGSU, va avea rol de conducere şi coordonare operaţională a acţiunilor de intervenţie.
Din punct de vedere decizional, conducerea nemijlocită a acțiunilor de răspuns la epidemii va fi asigurată, în funcție de nivelul acestor acțiuni, astfel:
„Nivelul 1: Managerul de eveniment este Prefectul, în calitate de președinte al CJSU/CMBSU, care acționează în baza solicitărilor și propunerilor înaintate de DSP.
Nivelul 2: Managerul de eveniment este Secretarul de Stat desemnat din Ministerul Sănătății, cu responsabilități de Sănătate Publică, care acționează în baza solicitărilor și propunerilor înaintate de INSP.
Nivelul 3: Managerul de eveniment este Comandantul Acțiunii, care acționează în baza solicitărilor și propunerilor înaintate de Grupul tehnic interministerial. Acesta asigură coordonarea operaţională integrată a tuturor forţelor şi mijloacelor angrenate în acţiuni de răspuns la nivel naţional sau zonal”.
Conform proiectului, șeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU) va avea calitatea de comandant al acțiunii, în timp ce șeful Guvernului va fi coordonator al Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă (CNSSU), iar ministrul de Interne - preşedinte al CNSSU.
În funcţie de amploarea epidemiei, vor fi activate și următoarele „structuri de coordonare/conducere a intervenţiei cu rol de sprijin al componentei decizionale”: Centrul Naţional de Conducere Integrată şi Centrul Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei (CNCCI), centrele operative pentru situaţii de urgenţă existente la nivelul instituţiilor centrale şi locale; centrele de coordonare şi conducere a intervenţiei în locaţiile stabilite de comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă (CJSU), respectiv al Municipiului Bucureşti (CMBSU).
Veterinari și chimiști, în echipele de intervenție
Din punct de vedere epidemiologic, gestionarea unui eveniment se va realiza prin intermediul echipelor operative de intervenție în componența cărora vor intra: epidemiologi, specialiști de boli infecțioase, igieniști, asistenți de igienă, medici de laborator, precum și, după caz, veterinari, chimiști, mediatori sanitari, asistenți comunitari, medici de familie, echipe DDD și persoane desemnate de autoritățile locale mobilizate de prefect. Echipele operative de intervenție trebuie să identifice cazurile și contacții, sursa, căile de transmitere și factorii de risc și să implementeze măsuri de limitare și control.
„Fiecare echipă operativă de intervenție va avea coordonator un medic epidemiolog desemnat, care are obligația organizării activității și menținerea legăturii cu Grupul de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României”, se precizează în noua strategie.
Scopul Planului, spun inițiatorii strategiei, este de a stabili măsuri, atribuții și acțiuni generale cu caracter obligatoriu și permanent pentru organismele și autoritățile cu atribuții în domeniu, ce se vor concretiza prin reducerea amplitudinii epidemiilor și impactului unor astfel de evenimente asupra populației, precum și prin reducerea potențialului de răspândire transfrontalieră.
„Acest Plan este considerat planul principal de răspuns la evenimente epidemiologice de boală transmisibilă”, urmând ca după aprobarea acestuia să fie elaborate proceduri specifice pe categorii de boli transmisibile în funcție de modul de transmitere a acestora.
Principalele ameninţări ale epidemiilor
În cazul producerii unui eveniment epidemiologic, principalele ameninţări sunt:
- afectarea stării de sănătate a unui număr foarte mare de persoane, în special din rândul categoriilor vulnerabile (copii, bătrâni, persoane cu imunitate scăzută), într-un timp scurt;
- apariția unui număr mare de decese, într-un timp scurt, cu riscul asociat al dificultăților privind gestionarea acestora (stabilirea cauzei și declararea decesului, eliberarea documentelor, înhumarea etc.);
- suprasolicitarea sistemului medical, cu efecte asupra: organizării triajului la Urgențe, asigurării numărului de paturi (în special cele de ATI) și a stocurilor de materiale sanitare şi medicamente și diminuării numărului de cadre medicale, ca urmare a îmbolnăvirilor;
- tulburări ale ordinii și liniștii publice, ca urmare a apariției fenomenelor psihice negative (frica, panica);
- creșterea riscului de manifestare a riscurilor tehnologice ca urmare a supravegherii incomplete a instalațiilor cu risc;
- afectarea vieţii sociale şi economice (întreruperea activităţilor de învățământ; perturbarea activităților economice).
Impactul unei epidemii/pandemii variază în funcție de: agentul patogen, modul și calea de transmitere, vulnerabilitatea comunității, acoperirea vaccinală, existența tratamentului, momentul declanșării alertei, rapiditatea răspunsului, capacitatea de diagnostic și gradul de educare şi informare a populației.
Efectele unui eveniment epidemiologic sunt: creșterea morbidităţii şi mortalităţii pe arii extinse și perturbarea activităților economice și sociale.
Reducerea impactului social și a pierderilor economice
Autorii proiectului pus în dezbatere publică spun că „utilizarea Planului va asigura:
- Continuitatea acțiunilor de răspuns la evenimente;
- Diminuarea riscului și reducerea cât mai mult posibil a morbidității și mortalității în comunitate;
- Obținerea și diseminarea de informații de calitate, la timp, de la/către structurile din sănătate care vor acționa, precum și alte structuri;
- Comunicarea de risc către public și media în toate etapele răspunsului;
- Reducerea presiunii pe sistemul sanitar și asigurarea că serviciile sanitare de rutină sunt protejate în cea mai mare măsură posibilă;
- Reducerea impactului social și a pierderilor economice ce pot fi asociate cu focarele sau epidemiile de boli transmisibile;
- Mecanismele pentru implementarea politicilor internaționale”.