Este pentru prima oară, când un reprezentant al ţării noastre prezidează un organism de conducere al UNESCO în cei 67 de ani de cât România este stat membru. După cum, ambasadoarea Simona-Mirela Miculescu este şi prima femeie desemnată în calitatea de delegat permanent al României pe lângă UNESCO, domnia sa preluând şi ducând,astfel, mai departe ştafeta unor iluştrii predecesori precum Tudor Vianu, Valentin Lipatti, Dan Hăulică, Eugen Mihăescu,Andrei Magheru, Nicolae Manolescu şi Adrian Cioroianu.
Alegerea ambasadoarei Simona-Mirela Miculescu în calitate de Preşedinte al celei de a 42 sesiuni a UNESCO, reprezintă o recunoaştere a unei cariere diplomatice de peste 24 de ani în Ministerul Afacerilor Externe, pe parcursul căreia a deţinut poziţia de consilier prezidenţial pentru politica externă (2000-2004) sau pe cea de reprezentat permanent al României la ONU (2008-2015). Domnia sa fiind şi prima femeie din istoria diplomaţiei româneşti căreia i s-a conferit rangul diplomatic de ambasador. În paralel cu această bogată, susţinută activitate diplomatică, Simona-Mirela Miculescu a acordat şi acordă o atenţie deosebită cercetării ştiinţifice, în mod deosebit studierii rolului comunicării publice în managementului relaţiilor politice. Consacrând acestei problematici lucrări care reprezintă titluri de referinţă în materie: ,,Relaţiile publice internaţionale în contextul globalizării” şi ,,Relaţiile publice din perspectivă internaţională”.
Avem, prin aceasta, temeinice motive pentru a considera că, prin alegerea Simonei-Mirela Miculescu în funcţia de Preşedinte al celei de a 42 sesiuni a UNESCO, diplomaţia culturală românească, diplomaţia noastră în ansamblul său, au o nouă şi importantă oportunitate pentru a-şi pune în valoare capacitatea de a elabora şi promova o viziune novatoare şi constructivă, capabilă să facă din ştiinţă, din învăţământ şi din cultură factori determinanţi ai progresului umanităţii şi ai unei păci durabile. Aceasta fiind condiţia decisivă pentru a răspunde, efectiv şi eficient, multiplicării şi acutizării conflictelor, schimbărilor climatice şi riscurilor asociate ale transformării digitale,provocări cu care lumea zilelor noastre se confruntă din ce în cer mai des şi mai îngrijorător.
Reperele unei acestei viziuni manageriale originale asupra direcţiilor de acţiune ale UNESCO, ale mediului cultural,ştiinţific şi educaţional, Simona-Mirela Miculescu le-a expus în discursul său de investitură în termeni clari şi fermi: ,,Vin în faţa dumneavoastră cu o viziune. O viziune pentru acţiune. Un îndemn să respectăm fundamentul Constituţiei UNRSCO conform căreia pacea trebuie să se întemeieze,dacă nu va eşua, pe solidaritatea intelectuală şi morală a omenirii. Să depăşim graniţele. Să sfidăm deosebirile. Ne aflăm în pragul unor mutaţii profunde. Responsabilitatea este a fiecăruia dintre noi- atât a statelor membre, cât şi a Secretariatului- de a ghida în direcţia cea bună”.
Să reţinem, cu atenţie şi cu încredere, acest discurs de investitură -în care regăsim ide-forţă din tezaurului diplomaţiei româneşti-şi să îi urăm Simonei-Mirela Miculescu curaj, determinare şi puterea de a răspunde obstacolelor şi provocărilor, îndeplinindu-şi, în acest fel, mandatul de onoare ce i-a fost încredinţat. Mandat prin care România îşi va putea reconfirma identitatea în constelaţia creatorilor de valori durabile ale ştiinţei, culturii şi educaţiei, factori determinanţi ai progresului condiţiei umane! Şi să ne dorim ca, în proiectele pe care le vor elabora pentru ieşirea din criza modelului unic neoliberal, decidenţii politici,economici sau militari să redea învăţământului, ştiinţei şi culturii rolul şi locul pe care ideologii dictaturii ,,mâinii invizibile a pieţei” au încercat şi, din păcate, au şi reuşit să le subevalueze în sistemul de norme şi de valori esenţiale.