De mult n-a mai coagulat cineva atât de teribil simţirea românească precum Simona Halep. România a stat cu ochii pe televizoare, inimile românilor se aflau în palpitaţie la fiecare minge respinsă de Simo după seviciile ca din tun ale Serenei. Deşi învinsă, Halep a părăsit arena în ropotele de aplauze ale spectatorilor. Prin tot ce a făcut, prin purtarea ei de o modestie fermecătoare, prin declaraţiile ei de fată deşteaptă şi inspirată, Simona s-a lipit de inimile australienilor şi turiştilor veniţi în acel colţ de geografie unde se derula marele turneu. Simona a ţinut în frâu un uragan, a potolit la un moment dat vijelia pustiitoare numită Serena, o forţă de excepţie a naturii. Fostul mare campion Mats Willander, acum analistul cu aprecierile decisive, a lăudat prestaţia Simonei, nu bănuia că cineva putea să-i cucerească un set dezlănţuitei Serena. Deşi scoasă din cursă, Simona a declanşat aplauze şi ovaţii cu umorul declaraţiei de după necâştigarea partiei: „În primul set m-am simţit de parcă mă lovise trenul, orice minge venea cu o forţă şi o precizie, cu o viteză greu de contracarat!”. Simona a arătat o modestie de mare doamnă, nu s-a sclifosit cu tot felul de capricii, de fandoseli de mare vedetă, a uimit mergând cu autobuzul. A entuziasmat tribunele cu delaraţia că se simte jumătate australiancă după grozava colaborare, prietenie cu antrenorul australian Cahill. Televiziunile, agenţiile de ştiri s-au călcat pe picioare încercând să ilustreze primele scena profund omenească a Simonei îmbrăţişându-şi mama după o victorie, rostind atât de firesc: „Mulţumesc, mami!”. Continui să spun că încă nu realizăm că în acest sport doldora de bani, cu sume greu de citit din pricina mulţimii de zerouri, în tenisul devenit o formidabilă reclamă pentru ţări din categoria superputerilor pe primul loc, întâia din lume este o româncă, fata din Constanţa cu atâta cumsecădenie în ea, Simona Halep. Simona a redeşteptat mândria de a te numi român, ne-a smuls din umilinţa în care ne îmbrânceau răii, vânduţii, bucuroşi să anunţe că iarăşi suntem coada clasamentelor, uitând că în giganţii de IT a doua limbă după engleză este limba română. Zeci de ani, în orice colţ al Planetei, când rosteai România, străinii surâdeau admirativ şi spuneau trei nume, “Nadia, Ilie Năstase, Hagi”. N-am bănuit că în aceste vremuri de restrişte, mapamodul va mai învăţa un nume românesc, Simona.