Tinerii care vor să dea la facultate fac meditaţii la matematică, fizică, chimie, biologie pentru care plătesc 40, 50 sau 60 de lei pe oră. Da, dar şi cei care vor să conducă maşina pe drumurile publice iau ore. Ei le achită profesorilor care numesc mersul cu spatele manşalier, în loc de marşarier (de la francezul marche-arrière) 80 de lei pe oră. De ce costă ora de deprins conducerea autovehiculului mai mult decât învăţarea disciplinelor fundamentale, de care depinde progresul societăţii? Pentru că aşa “zice” legea. Vrei carnet, trebuie să faci minimum 15 ore de condus, ai căzut şi vrei reexaminare, mai eşti nevoit să cumperi şase. Ceea ce constituie unul dintre motivele care-i conferă mai multă importanţă socială educatorului de şofat decât celui de matematică.
Şi totuşi, pe viitor, este posibil ca şi meditaţiile la disciplinele fundamentale să ajungă la 80 de lei, cât este ora de condus maşina. Şi acest lucru poate să se întâmple, surprinzător, tot ca urmare a legislaţiei rutiere. În prezent, se cer 10 clase absolvite ca să “aplici” pentru carnet. Adică se porneşte de la premisa că regulile de circulaţie de bază n-ar fi pur intuitive şi de bun simţ. Că doar pietonii au voie să fie analfabeţi şi să se ghideze după semne de circulaţie schematice. Şoferii e necesar să fie intelectuali. Chiar să-şi folosească intelectul mai mult decât aceia care-i examinează.
Iar în acest context, după 10 clase impuse, probabil că ştacheta va fi urcată la 12 cu bacalaureat luat. Apoi şi la trei ani de facultate cu master şi doctorat, că tot e ultimul la modă. Şi un asemenea trend va trebui desigur susţinut nu doar de orele luate cu “manşalier”, ci şi de acelea cu preceptorul de matematică, fizică, chimie, biologie, poate şi cu unul de limbi străine, în caz că se cere. Ce contează că, în definitiv, şofatul este o sumă de dexterităţi şi reflexe?