Cei ce oftează după somnul liniştit din perioada comunistă pentru că nu îţi era periclitat locul de muncă uită şi dezavantajul major al filozofiei comuniştilor: nu preţuiau şi nu răsplăteau corespunzător inventatorii, specialiştii, campionii. Ceauşeştii erau zgârciţi când era vorba de a acorda recompense pentru performanţele de vârf ale românilor. Activiştii şi grangurii din CC făceau pe plac cabinetelor 1 şi 2 cu meschinăria recompenselor către performerii români. Ceauşeştii erau adepţii nivelării păguboase a valorilor, a egalităţii între toţi, astfel că aşii se înecau în mlaştina mediocrităţii. O bijuterie de instalaţie chimică, instalaţia de epiclorhidrină din Combinatul Chimic Giurgiu era invidiată şi râvnită chiar de marile corporaţii din America. Tehnologia concretizată într-o instalaţie de nivel mondial era rodul inteligenţei româneşti, brevetul purta semnătura cercetătorilor dintr-un institut din Ploieşti, proiectarea era făcută tot cu forţe proprii de un institut de profil din Bucureşti, reactoarele, coloanele de distilare fuseseră construite în uzinele din ţară, era vorba de un succes al creativităţii româneşti. Directorul general al uriaşului combinat de la Giurgiu, Ştefan Manea, lucrase zi lumină şi la construirea şi la punerea în funcţiune al epiclorhidrinei, acum oftează, azi combinatul chimic, inclusiv perla chimică de sorginte românească, epiclorhodrina, au fost rase până la firul ierbii, toate utilajele au fost fărâmiţate la fier vechi, halele au fost dărâmate şi betonul măcinat şi vândut pentru drumuri. Tehnologia născută în premieră de specialiştii români produce acum epiclorhidrină în America. Cercetătorii, proiectanţii, inginerii autori ai brevetului de valoare made in România sunt nişte pensionari săraci, care azi n-au bani de medicamente pentru inimă. Luna aceasta, câştigătorii Champions Ligue, spaniolii de la Real, sunt recompensaţi cu peste 150.000 euro şi sunet de fanfare. Teribilii stelişti care în 1986 au uimit Europa răpind cupa campionilor europeni Barcelona, ei bine Iovan, Lăcătuş, Balint şi ceilalţi eroi au fost premiaţi de grangurii comunişti cu o aprobare peste rând la Aro. Ingratitudinea ştabilor comuniştii a dus şi la tragedii. O instalaţie de bază în Combinatul Petrochimic Piteşti a explodat şi, pe lângă dărâmarea fabricii, a provocat şi câteva morţi. Au făcut ani grei de puşcărie inginerii de la Piteşti, scoşi vinovaţi de accident de către Ceauşeşti şi slugile lor. Nu s-a luat în consideraţie că şefi ai CC au grăbit superficial montarea conductelor, testate în grabă ca să nu fie enervaţi Ceauşeştii la vizita dinaintea pornirii festive a fabricii. Condamnaţii erau inginerii aduşi din combinatele petrochimice la facultate, erau devotaţi industriei româneşti, însă de frică au ascultat ordinele pompieristice stupide ale politrucilor. Gheorghiu Dej l-a simpatizat pe Nae Lăzărescu şi i-a dat un cadou... o butelie, pe care simpaticul comic a vândut-o ca să o cucerească pe o dansatoare cu niscaiva cercei şi mărgeluţe.