Declarațiile politice par a veni cu soluții pentru rezolvarea tuturor problemelor legate de șomaj, salarizare și pensii, dar realitatea le contrazice. Graficele și statisticile care arată creșterea gradului de ocupare nu indică alte elemente esențiale, cum ar fi faptul că 90% din populația activă plătită cu un salariu peste minimum pe economie câștigă sub nivelul salariului mediu. Mai mult, 90% dintre salariile celor care urmează să fie angajați prin noul program de încurajare a creșterii gradului de ocupare vor fi la nivelul salariului minim și vor fi plătite, practic, de stat, astfel încât nu vor aduce bani la buget. În același timp, principala problemă care menține un grad ridicat al șomajului în rândul tinerilor este lipsa competențelor acestora, care îi determină pe angajatori să-i respingă.
Problema lipsei abilităților și a lipsei adaptării pe piața forței de muncă a fost constatată și în restul Europei, nu doar în România. Doar procentele diferă, față de celelalte țări. Marea Britanie tocmai a constatat că șomajul în rândul tinerilor a crescut în Regatul Unit la procentul alarmant de 18%, dar în România ne confruntăm cu un șomaj ajuns la 25% la tinerii cu vârsta de până în 25 de ani. Angajatorii români spun că principalul vinovat este sistemul de Educație, care nu numai că n-a reușit să coreleze, în ultimii 26 de ani, școala cu piața forței de muncă, dar în ultimii zece ani n-a mai reușit nici măcar să formeze acele abilități ale absolvenților de liceu și chiar de facultate, care să-i trimită pe piața muncii cu adevărat calificați. Profesorii dau explicații pentru această situație. Cei din sistemul universitar se plâng, de zece ani, că preuniversitarul le trimite niște tineri care abia reușesc să înțeleagă un mesaj simplu, iar facultățile sunt obligate să le completeze educația unor tineri care ar fi trebuit să rămână repetenți sau să nu treacă de bacalaureat, fără anumite cunoștințe de bază și abilități. La rândul lor, cei din sistemul preuniversitar se plâng de salarizarea mizerabilă care a gonit profesorii buni din sistem și i-a demotivat pe cei rămași.
Finanțarea per capita promovează toți repetenții
La aceste probleme legate de resursa umană din școli se adaugă finanțarea per capita care obligă, practic, școala să-i promoveze pe toți, indiferent de performanțe, pentru a nu pierde banii și așa foarte puțini. Aceeași finanțare per capita se regăsește și în sistemul universitar, unde facultățile sunt și ele, practic, obligate să-și păstreze studenții, ca să nu piardă banii. Astfel s-a ajuns la o pregătire a tinerilor absolvenți imposibil de acceptat pe piața forței de muncă și, deci, la o creștere continuă a șomajului în rândul tinerilor, care nu se poate rezolva cu programe guvernamentale de plată a locurilor de muncă artificial, de la bugetul de stat, astfel încât să fie umflate cifrele, pe anumite perioade, pentru că angajatorii nu vor putea menține acei angajați fără competențe, după ce statul nu va mai plăti salariile. Cei care fac performanță în sistemul preuniversitar și au posibilități să-și susțină financiar studiile sau reușesc să obțină burse, preferă să plece la studii în străinătate și să rămână acolo, după absolvire. La fel procedează și absolvenții de facultate care au cele mai bune rezultate.
Un medic pleacă din țară la fiecare 6 ore
Școala românească pregătește medici aproape exclusiv pentru alte țări, pentru că niciun program guvernamental nu a reușit să rezolve problemele din sistem, în ultimii 20 de ani, iar situația s-a agravat în ultimii zece. „Cei care pleacă în străinătate s-au orientat din timpul facultăţii. Cei mai mulţi şi-au găsit un stagiu de practică undeva, apoi s-au dus acolo la rezidenţiat şi au rămas. În ultimii ani de facultate, mai mulţi colegi de-ai mei s-au apucat să înveţe mai multe limbi străine”, spune Fabian Klein, tânăr medic. Mediciniștii învață limbi străine pentru că nici măcar nu se mai gândesc să încerce să rămână în România după absolvire, iar acest fenomen s-a generalizat în ultimii zece ani. Statisticile arată că doar 5% dintre absolvenții de Medicină își pot găsi un loc de muncă în țară, iar din România un medic pleacă la fiecare șase ore, să muncească în străinătate. „Cam toţi absolvenţii reuşesc să obţină un post la rezidenţiat. Problema este după ce terminăm rezidenţiatul, pentru că nu sunt posturi pentru tinerii specialişti. Cei mai mulţi devin şomeri şi trăiesc din gărzi la mai multe spitale şi sunt plătiţi cu ora. Mulţi fac rezidenţiatul în ţară sau încearcă să prindă stagii de practică în afară, apoi pleacă”, spune Adelaida Marcu, preşedinte SSM Bucureşti şi al Federaţiei Asociaţiilor Studenţilor la Medicină din România (FASMR).
Păcăleala reconversiei profesionale
Politicienii au scos din mânecă, în această campanie electorală, așa-zisa soluție a reconversiei profesionale, fără să-și pună întrebări legate de realitatea din piață. Astfel, cei care vorbesc despre cursurile de reconversie nu iau în calcul faptul că Ministerul Muncii nici măcar nu știe care este numărul diplomelor emise în ultimii zece ani de diverse firme care au fost acreditate pentru a face cursuri de calificare, recalificare și specializare. „Sunt milioane de diplome. Am avut și noi cursuri de formare profesională și am făcut tot posibilul să le oferim cursanților atât teorie, cât și practică, la partenerii noștri din proiecte, dar am vorbit și cu oameni care veneau total demotivați la cursuri, pentru că avuseseră experiențe anterioare foarte neplăcute, cu diferse firme de apartament care fie le-au luat banii și nu au făcut cursurile, emișând doar diplomele, fie au avut cursuri finanțate din fonduri europene și, la fel, nu au ținut cursurile, deși le-au declarat. Unii ne-au povestit că au participat la cursuri ținute de oameni care nu aveau niciun fel de competențe pentru a preda acele lucruri, deși fuseseră admiși ca lectori”, explică directoarea unei firme de Resurse Umane. Isteria cursurilor de reconversie profesională a-nceput în parioada de preaderare a României la UE și s-a accentuat în criza economică, atunci când Ministerul Muncii a propus implementarea unor programe preluate din celelalte țări europene, conform vechii teorii a formelor fără fond, pentru că ceea ce funcționează în străinătate nu funcționează și în România, în primul rând din cauza corupției generalizate. Astfel, un program care ar fi trebuit să ajute șomerii să se reorienteze profesional într-un timp foarte scurt, prin absolvirea unor cursuri de scurtă durată, acreditate de Ministerul Muncii, a devenit doar o afacere profitabilă pentru câteva zeci de mii de firme și ONG-uri din toată țara, care au obținut sume importante de bani pentru diplome inutile, făcând cursuri sau chiar sfidând legea, în lipsa controalelor de la minister. Pe angajatorii români oricum nu-i interesează diplomele obținute, ci competențele celor pe care îi angajează.
IMM-uri înlocuite de ONG-uri, în criză
Tot în perioada crizei economice s-a produs și o mutație a pieței forței de muncă din România, prin creșterea numărului de ONG-uri și de angajați ai acestora, în timp ce IMM-urile intrau masiv în faliment. Toți politicienii știu că locurile de muncă sunt create de mediul privat, nu de stat, dar nu votează legi care să susțină întreprinderile mici și mijlocii, decât la nivel declarativ. În realitate, primele care dau faliment sunt chiar IMM-urile, mai ales atunci când este instabilitate în privința legislației fiscale. Totuși, în 2009, rata șomajului începuse să înregistreze o ușoară scădere față de 2008, după ce ONG-urile au prins oportunitatea oferită de proiectele cu finanțare europeană. Statisticile arată că în 2009 erau deja 90.000 de tineri angajați în ONG-uri, cu venituri peste nivelul salariului mediu pe economie, datorită proiectelor implementate de organizații. Până în 2011, numărul angajaților din ONG-uri s-a dublart, iar piața proiectelor cu finanțare din fonduri nerambursabile a asigurat o constantă creștere economică până la începutul anului trecut, când Ministerul Fondurilor Europene nu a mai găsit soluții pentru atragerea fondurilor din noul exercițiu financiar 2014-2020.
Intervenții politice pentru diminuarea salariilor
Un domeniu care chiar începuse să funcționeze în România și să-i ajute pe tineri să-și rezolve inclusiv problema abilităților necesare pentru piața forței de muncă – implementarea proiectelor cu finanțare din fonduri nerambursabile, a fost distrus de alte decizii politice, pentru că nu s-a acceptat de către guvern o schemă de salarizare adusă la nivelul veniturilor experților din țările Europei de Vest. Chiar dacă statul avea de câștigat bani la buget din aceste salarii mari care, practic, au dus la creșterea economică. Multe dintre aceste ONG-uri care au reușit să implementeze proiecte din fonduri nerambursabile în ultimii șase ani au reușit să-și păstreze angajații și chiar să găsească în continuare diverse granturi de finanțare, dar și aici s-a intervenit politic și au fost tăiate salariile, prin impunerea unor condiții din ce în ce mai drastice. „O perioadă a fost foarte bine. Noi am putut să lucrăm chiar cu experți din străinătate, iar salariile experților români erau aproape la fel ca ale celor străini. Dar nu s-a vrut. S-a încercat mai întâi plafonarea salariilor, apoi s-au impus condiții în ghiduri, astfel încât să nu mai putem plăti oamenii, pentru că au fost diminuate drastic fondurile pentru plata echipei de management și a experților. Cum să plătesc un expert cu salariul minim pe economie? Nu face nimeni strategii și nu predă nimeni cursuri pentru specializarea unor experți pe banii pe care i-ar lua femeia de serviciu. A trebuit să găsim soluții de a plăti din alte surse experții, astfel încât să reușim să ne implementăm proiectele, pentru că altfel trebuia să dăm toți banii înapoi”, explică președintele unei asociații care a implementat proiecte cu finanțare europeană. Astfel, într-un domeniu care dădea posibilitatea unor specialiști să câștige decent, aproape de nivelul din celelalte țări membre UE, s-a intervenit prin toate mijloacele, pentru diminuarea veniturilor, iar acest lucru conduce spre scăderea puterii de cumpărare, a nivelului de trai și, implicit, scădere economică. Estimările arată că circa 200.000 de români au rămas fără loc de muncă după sistarea implementării proiectelor europene.
Chiar și acolo unde s-ar fi putut angaja experți cu experiență, în implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene nerambursabile, statul a intervenit pentru diminuarea salariilor, absolut nejustificat.
Ministerul Muncii a pierdut controlul asupra calificării specialiștilor în diverse domenii, din cauza numărului uriaș de diplome emise în ultimii ani. Astfel, aceleași diplome au fost obținute atât de persoane foarte bine pregătite profesional, cât și de cei care au fraudat sistemul. Nu se știe câți experți reali și câți impostori există în acest moment pe piață. Această situație îi afectează atât pe angajatori, cât și pe candidații la un loc de muncă.