Azi noapte, la Strasbourg, s-a întâmplat ceva despre care cât mai mulți români trebuie să afle. Să afle și să aprecieze după cum se cuvine! La miezul nopții, atunci când lucrările primei zi a noii sesiuni a Parlamentului European se apropiau de final, europarlamentara Maria Grapini a avut o intervenție în care, pe un ton civilizat și ferm, i-a cerut comisarului european Gunther Oettinger să comunice motivele pentru care a inclus țara noastră pe lista neagră a celor care uneltesc pentru ca să distrugă Uniunea Europeană. ,,Cred că a fost inadecvată exprimarea domnului comisar- a pus punctul pe I Maria Grapini- , ca să nu spun chiar iresponsabilă’’. Fapt semnificativ, Maria Grapini nu se află pentru prima oară într-o opoziție deschis asumată cu acest controversat comisar european pentru buget și resurse umane, domnia sa luând poziție, de fiecare dată, împotriva unor acțiuni și declarații care puteau să aducă atingere României ca și alor state ale Uniunii Europene. Mă refer la scrisoarea deschisă pe care Maria Grapini i-a adresat-o lui Gunther Oetinger referitoare la posibilitatea ca, prin Cadrul Financiar Multianual, țării noastre și altor state mici europene să le fie tăiate în mod abuziv fonduri.
Firește, fiind făcută la o oră înaintată, declarația Mariei Grapini nu avea cum să beneficieze de o mediatizare pe măsură,dar sunt convins că ea își păstrează actualitatea și interesul. Așa după cum își merită pe deplin aprecierea noastră. Cu atât mai mult cu cât actuala sesiune a Parlamentului European este, din start, considerată ca fiind un ,,deosebit de complicată’’, ea având înscrisă pe agenda zilei de mâine, 12 septembrie, dezbaterea privind starea uniunii. În aceste împrejurări, a lăsa ca declarațiile revoltător de neadevărate ale comisarului Gunther Oettinger să fie trecute cu vederea, numai pentru că emitentul lor este recunoscut ca ,,alarmistul de serviciu’’al comunității europene echivalează nu doar cu o foarte păguboasă perseverare în poziția ghiocelului pleoștit, ci pur și simplu cu o inacceptabilă lezare a Interesului Național și a egalității în drepturi a tuturor statelor membre ale UE.
Nu știu dacă,până acum, mesajul Mariei Grapini a primit răspuns din partea comisarului Gunther Oettinger. Asta nu înseamnă, însă, că solicitarea este neavenită. Dimpotrivă, cred și susțin că întrebarea lansată de doamna eruoparlamentar poate și trebuie să fie reluată și repetată și de către alți europarlamentari români în cadrul dezbaterilor de mâine. Dezbateri consacrate, după cum am menționat, găsirii unor soluții viabile și corecte în vederea consolidării proiectului european. Proiect care, precum bine se cunoaște, se confruntă cu multiple dileme și provocări. Argumentul decisiv al unui asemenea demers fiind dat de adevărul incontestabil pe care tot Maria Grapini l-a invocat în intervenția sa și anume că ,,România este o țară proeuropeană’’ și se situează ,,în topul țărilor cu cetățenii care doresc proiectul european’’.
Tot la fel de adevărat fiind și că scenarii mincinoase precum cel construit și exploatat de către comisarul Oettinger, reprzintă un foarte serios pericol pentru solidaritatea și încrederea reciprocă dintre toate statele membre ale UE, fiind, prin aceasta, de natură să contribuie la slăbirea, poate chiar la subminarea marelui proiect al Europei Unite. Proiect pe care îl bocește cu lacrimi de crocodil herr Gunther Oettinger.
Sincer să fiu, m-aș fi așteptat ca problemele atât de grave care au generat intervenția de azi noapte a Mariei Grapini în plenul Parlamentului European să se fi bucurat și de luarea aminte din partea președintelui Klaus Iohannis. Pe care să îl determine, mai bine mai târziu decât niciodată, să se pronunțe, în termeni clari, asupra gestului total inamical al comisarului european Gunther Oettinger. Un nimerit prilej având astăzi în alocuțiunea rostită la primirea premierului Slovaciei, Peter Pellegrini. Dar, ți-ai găsit! Într-un discurs ținut în cea mai categorică descendență a ,,limbii de lemn’’ domnul (zice-se!) președinte al tuturor românilor a ignorat pur și simplu subiectul. Nu este cazul să căutăm sofisticate explicații politico- diplomatice pentru tăcerea prezidențială. Ar fi,însă, de dorit ca această tăcere de rit prezidențial să constituie un binevenit motiv pentru acei europarlamentari români care își respectă, cu adevărat, mandatul, determinându-i să își spună cuvântul, pe acest subiect extrem de grav, mâine, la dezbatere din Parlamentul European.
În definitiv, tăcerea prezidențială nu este și tăcerea României. Și nici nu poate fi!