Perioada actuală ar putea aduce modificări esențiale și reforme pe termen lung în legislația muncii și în tipul de relaționare dintre angajat și angajator. Felul în care se profilează viitorul pieței muncii arată deja o tendință de renunțare la cadrul legislativ existent, dar și la interacțiunea între membrii echipelor, la locul de muncă. Mulți dintre actualii angajați ar putea deveni freelanceri sau antreprenori care să poată dezvolta start-up-uri, dacă se va migra către munca de acasă. Există o serie de avantaje, dar și dezavantaje, pentru toate părțile implicate. Important este că nu doar angajatorii își vor alege lucrătorii, ci și speialiștii cei mai solicitați, pe criterii de performanță, își vor putea alege angajatorii sau partenerii, pe o piață mai competitivă decât acum, bazată pe munca la rezultat.
Tendința angajaților de a deveni freelanceri sau mici antreprenori, susținută de tendința companiilor de a lucra cu anumite departamente externalizate, este deja evidentă, pe piața forței de muncă din întreaga lume, în ultimii zece ani. Pas cu pas s-a trecut de la mari firme, cu sute sau mii de angajați, la munca în parteneriat, iar specialiștii din mai multe domenii au început să lucreze pe cont propriu și chiar să deschidă mici firme, pentru a asigura ceea ce înainte făceau departamentele dintr-o firmă. Un bun specialist câștigă mai bine ca freelancer, iar atunci când este și un bun lider de echipă poate deveni antreprenor de succes, transformând departamentul pe care-l conduce în propria afacere, iar relația contractuală cu angajatorul, într-una de parteneriat. Lucrurile merg mult mai bine pentru ambele tabere – atât pentru angajatori, cât și pentru angajații care lucrează pe baza conntractelor de parteneriat – din punctul de vedere al productivității, creativității și al câștigurilor.
Se pierde siguranța garantată de contract
Ceea ce se pierde este siguranța locului de muncă și a contribuțiilor la fondul de pensii de stat sau la asigurări de sănătate. Dar deja vedem că în cele mai multe țări sunt cel puțin la fel de importante asigurările private și fondurile de pensii private. Ceea ce înseamnă că procesul de trecere de la o formă de orgaizare a sistemului pieței forței de muncă spre asumarea răspunderii individuale este deja avansat și va putea face față unei eventuale răsturnări de situație, în viitorul apropiat. Această răsturnare ar însemna o trecere masivă a angajaților în „tabăra” antreprenorilor. Astfel, contractele de muncă nu vor mai impune o anumită fișă a postului sau un program de lucru, dar nici nu vor mai garanta drepturile angajaților. Totuși, câștigurile mai mari ar face mai comodă plata contribuțiilor de către freelancer sau micul antreprenor, atât la sistemul de pensii de stat sau la fondurile private, cât și plata contribuțiilor la sănătate, din banii câștigați. Cât despre siguranța locului de muncă, se poate spune că aceasta nu există cu adevărat nici dacă este protejată prin legislație, pentru că un angajat indezirabil într-o companie poate fi concediat sau determinat să demisioneze chiar dacă legea este de partea lui, iar în caz de faliment al firmei, angajații rămân oricum fără locuri de muncă.
Uberizarea a schimbat paradigma
În noua paradigmă, pare că tindem spre munca pe cont propriu și un sistem de asigurări de sănătate și de pensii private. Se întâmplă deja în ceea ce s-a numit „uberizare” - sistemul de lucru în parteneriat, nu cu șoferi angajați, ci cu șoferi parteneri, care își asumă toate riscurile pe care le presupune practicarea meseriei, inclusiv investițiile în mașinile personale și reparațiile acestora, precum și suportarea din banii proprii a plăților contribuțiilor la pensii și sănătate. Iar „uberizarea” nu se referă doar la compania care a dat numele fenomenului, pentru că practica s-a extins deja în aproape toate țările lumii, în mai multe domenii, incluzând firmele de catering, de curierat și chiar vânzările online. Mai puține taxe plătite la stat înseamnă sisteme de asigurări de sănătate și sisteme de pensii mai slabe, însă există posibilitatea ca fiecare persoană să-și achite singură taxele și impozitele, dar să-și plătească și polițe de asigurări suplimentare private, precum și contribuții la fonduri private de pensii. Fiecare fost angajat devenit partener va trebui să-și asume responsabilitatea și pentru plata taxelor și impozitelor, ca freelancer sau antreprenor, iar câștigurile fiecăruia vor depinde și de felul în care oamenii vor ști „să se vândă”, adică să-și negocieze contractele cu partenerii.
Responsabilitate și competitivitate
Asta înseamnă și responsabilitate crescută a fiecăruia pentru calitatea muncii depuse, care va fi în creștere, competiția din piață mutându-se, astfel, în sfera meritocrației. Practic, dacă astăzi se pot face angajări pe criterii care nu țin de competență, trecerea către parteneriat implică mai ales alegerea celor mai performanți specialiști din piață. Nu este ceva nou, iar în România se și practică, încă din timpul regimului comunist, acest tip de alegere a specialiștilor, în foarte multe domenii, pentru produse și servicii fiscalizate sau „la negru”. De exemplu, atunci când trebuie să ne repare cineva chiuveta, putem apela la un bun instalator, preferat de foarte mulți, pe baza performanțelor lui, dar poate să și negocieze un tarif mai mare decât al competitorilor. La fel se petrec lucrurile în cazul alegerii profesorilor pentru lecții în particular. Un profesor bun va fi solicitat de foarte mulți și va avea tarife mai mari, garantând și rezultate mai bune decât alți colegi de-ai lui. Același lucru se întâmplă cu avocații care lucrează pe cont propriu și sunt aleși în funcție de performanțe, având și tarife negociate pe bază de notorietate. Și în consultanță sau în consiliere, specaliștii își negociază contractele și sunt căutați pe bază de performanță, tocmai pentru că nu există egalitate a rezultatelor muncii și întotdeauna vor exista unii mai buni decât alții, deci și unii mai bine plătiți decât alții. Pentru că deja suntem obișnuiți cu acest mod de relaționare, o trecere de la contractele de muncă spre cele de parteneriat nu va fi dificilă, iar adaptarea ar putea fi rapidă.
Se pierd drepturile salariatului, dar se câștigă mai mult timp, mai mulți bani și un sistem meritocratic.