„Teoria chibritului, în fapt, a bățului de chibrit, numit pe scurt chibrit. Termenul turcic chibrit (sulf) a intrat cel mai probabil în română din cumană, întâlnit fiind în Codex Cumanicus (1303). Cu același sens în persană și arabă. După 1860, la noi, dar și în Imperiul Otoman, fabricile de chibrituri se înmulțesc, unele aparținând chiar localnicilor, nu doar unor companii europene (la sud de Dunăre - în 1868, la Vidin, iar către 1900 la Kosteneț, de pildă), chibriturile devenind populare - printre orășeni mai ales”, nota distinsul etnolog Gheorghiță Ciocioi în prologul unui nou „Dicționar cultural”.
Jocuri de perspicacitate
Facem loc explicațiilor: „Totodată, vor cunoaște o largă răspândire și jocurile de perspicacitate cu chibrituri (mută doar un singur chibrit și rezolvă ecuația), turcii și bulgarii fiind amatori ai unor astfel de îndeletniciri. Uneori, jocurile de chibrituri stârneau nu puțină patimă, fiind considerate, totuși, pe de altă parte, ca plictisitoare, socotite jocuri mărunte de nu puțini. E ceea ce bucureștenii vor numi «teoria bățului de chibrit», ori «teoria chibritului», jucătorii fiind numiți chibriți (după un împrumut de la sud de Dunăre, tot acolo kibritilia desemnând pe un om care se aprinde repede, clocotește de mânie din te miri ce)”.
O demonstrație cronofagă
Aproape de finalul „teoriei chibritului”: „O ocupație pasionantă, așadar, într-o vreme, numirea de teoria bățului de chibrit căpătând în puțin timp și alte înțelesuri (o demonstrație care nu duce nicăieri/nu folosește la nimic, cronofagă, zadarnică etc.). Interbelicul românesc va cunoaște nu puține întrebuințări ale termenului dat”.
De pe alt tărâm
În continuare, un cuvânt fascinant - „tărâm”: „Ținut - uneori mitic, o lume subpământeană (tărâmul celălalt). Cuvânt trecut cu etimologie greșită în unele dicționare (sală, casă etc.). La origine, termen turcic - tarım - loc unde se împrăștie pâraiele, se seamănă - de pe urma căruia trăiesc oamenii. Din tari (tc.) - a semăna, a împrăștia + sufixul ım (ı - nu este i)”.
Nume cu înțeles uitat
Ghelmez - un tip îmbufnat
„Nume întâlnit mai des în sudul țării (Vlașca). De asemenea, cu o frecvență destul de mare, la bulgari (Ghiulmezov) și turci (Gülmez). Inițial, un supranume turcesc: «gülmez» - (om) care nu râde, îmbufnat, serios. Din verbul vechi turc «gülmek» - a râde”.
Geanana - cel drag, cel iubit
„Nume de familie - cunoscut în mai multe regiuni ale țării. De asemenea, nume de familie, astăzi, la sud de Dunăre (Geananov). În Turcia, Canan (a se citi Geanan) este purtat atât de femei, cât și de bărbați, fiind, totodată, întâlnit destul de des ca nume de familie. La origine, un termen persan - cānān. Acesta va cunoaște o evoluție în timp, fără a se îndepărta însă prea mult de sensul dintru început. Canan (geanan) - iubit, drag. O adresare plină de poezie. Un supranume devenit, în unele cazuri, nume de familie către sfârșitul perioadei otomane”.
Palabuic - Mustăciosul
„Întâlnit și sub forma Palabuiuc. Mai ales în Muntenia și Dobrogea. Nume de familie în Turcia, Bulgaria și România. Purtat, de asemenea, de aromâni. Inițial, un supranume turcesc: palabıyık - (om) cu mustăți mari (lungi), groase și răsucite. Bıyık - mustață; pala - lat, gros, mare (cât o lopată). Mustață de soi”.
Naragiu - omul cu veștile
„Nume rar, întâlnit în mai multe județe din sudul țării. Inițial, un supranume în Balcani - datorat ocupației de naraci (tc) - a se citi naragi; naragia (bg.). Naragiul - din nara (arabă-turcă) - a striga (din toți rărunchii) - avea obligația să anunțe pe ulițele/străzile satelor și orașelor de la sud de Dunăre veștile importante din partea administrației ținutului. În bulgară, astăzi, Naragiev”.
Mitroi - Dumitru pe scurt
„Din Mitru. Prescurtare a numelui Dumitru. Mitroi/u - al lui Mitru (din neamul lui Mitru). Terminație frecventă în sud la multe alte nume, chiar și pentru feminin - la plural (Floroaicele, de pildă: ale lui Florea). Mitro - Mitroev (al lui Mitro) - și în nordul Bulgariei, printre români și bulgari”.
Pastila de religie
Masacrul de la Catedrala Sfânta Duminică din Sofia
„Catedrala Sveta Nedelea, așa cum este cunoscută de toți sofioții, este închinată sfintei mucenițe Chiriachi (Sfânta Duminică, în slavă - Nedelea). În 1925, comuniștii bulgari, stipendiați de măreața Uniune Sovietică, vor încerca să transforme Bulgaria într-o colonie bolșevică și un aliat de nădejde al Moscovei în Balcani. Dorința acestora de a pune mâna pe putere la Sofia, în 1923, se va solda, un an mai târziu, cu interzicerea Partidului Comunist Bulgar de către Curtea Supremă de Apel din capitala bulgară și arestarea a numeroși activiști comuniști din această țară”, menționa etnologul Gheorghiță Ciocioi.
De mână cu generalul, la denie
Tot aici: „Cele câteva zeci de mii de bolșevici bulgari (situația, în țara vecină, era total diferită față de România unde, în interbelic, a existat doar un minuscul partid comunist), se vor organiza, după această dată, în mici grupuri teroriste având ca scop efectuarea de atentate izolate pentru a slăbi presiunea autorităților asupra comuniștilor. Erau vizate înalte personalități de stat, funcționari ai poliției, miniștri, judecători, generali de armată…”. Mai departe: „În seara zilei de 14 aprilie 1925 (marțea din Săptămâna Mare), Konstantin Gheorghiev, fost general, oponent de prim rang al Partidului Comunist Bulgar, mergea, împreună cu nepoata sa, la denia de la catedrala Sveti Sedmocisleniți (Cei șapte Sfinți ucenici ai Sfinților Kiril și Metodie)”.
25 kg de explozibil
Urmarea? „Va fi urmărit pas cu pas, de acasă până în fața bisericii, unde va fi ucis cu mai multe focuri de revolver de către teroristul comunist Atanas Todovicin. Locul nu a fost ales întâmplător, comuniștii căutând să impresioneze prin această ucidere pe toți prietenii fostului general de armată - în fapt, întreg stafful anticomunist de la Sofia. Capcana în vederea lichidării acestuia fusese pregătită cu multă vreme înainte…”. Mai precis? Pentru executarea planului lor, va fi recrutat clopotarul de la Catedrala Sfânta Duminică din centrul Sofiei. Astfel, vreme de două săptămâni, doi teroriști comuniști, Petăr Abagiev și Asen Pavlov, cu ajutorul clopotarului Petăr Zadgorski, vor duce 25 kg de explozibil, în mici pachete, în podul bisericii, în dreptul coloanei domului principal al acesteia, situat la intrarea în sfântul lăcaș”.
Clopotarul și semnalul
„Sistemul de detonare a fost echipat cu o meșă în lungime de 15 m, ce permitea teroriștilor să dispară înainte de explozie. Se știa că funeraliile fostului general ucis de comuniști urmau să aibă loc aici în Joia Mare. Pentru a mări numărul victimelor, comuniștii de la Sofia vor trimite, în numele unor organizații anticomuniste și asociații ale ofițerilor în rezervă, false invitații la ceremonie. Conform planului teroriștilor, clopotarul trebuia să dea semnalul de declanșare a exploziei doar atunci când în catedrală vor fi prezente toate înaltele personalități politice vizate. La ora 15.20, odată începută slujba înmormântării de către episcopul Ștefan al Sofiei, clopotarul și teroristul însărcinat cu detonarea explozibilului vor părăsi, aproape pe neobservate, biserica”.
Carnaj în lipsa țarului
Spre final: „În atentat, vor pieri 134 de persoane (numărul victimelor de mai apoi ajungând la 150), fiind răniți peste 500 de oameni. Membrii guvernului vor supraviețui acestui masacru ca prin minune, țarul Boris al Bulgariei neaflându-se în catedrală, fiind prezent la înmormântarea a doi apropiați - uciși în urma unui atentat terorist petrecut cu două zile înainte împotriva sa. Printre victimele de la Sfânta Duminică - 11 generali (un fost ministru al Apărării din Primul Război Mondial), primarul Sofiei, șeful poliției bulgare, 3 deputați, jurnaliști, o întreagă clasă de liceene. Refacerea bisericii Sfânta Duminică va începe în 1927, aceasta fiind sfințită în 1933”.
„Termenul turcic chibrit (sulf) a intrat cel mai probabil în română din cumană, întâlnit fiind în Codex Cumanicus (1303)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Uneori, jocurile de chibrituri stârneau nu puțină patimă, fiind considerate, totuși, pe de altă parte, ca plictisitoare, socotite jocuri mărunte de nu puțini”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„E ceea ce bucureștenii vor numi «teoria bățului de chibrit», ori «teoria chibritului», jucătorii fiind numiți chibriți (după un împrumut de la sud de Dunăre, tot acolo kibritilia desemnând pe un om care se aprinde repede)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Tărâm este la origine un termen turcic - tarım - loc unde se împrăștie pâraiele, se seamănă - de pe urma căruia trăiesc oamenii”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
150 de oameni au murit în urma atentatului de la Catedrala Sfânta Duminică din Sofia (16 aprilie 1925). Alți 500 au fost răniți.