Sfântul Dumitru este prăznuit în fiecare an pe data de 26 octombrie.
Potrivit traditii-superstitii.ro, Sărbătoarea Sfântului Dumitru este asociată cu moartea naturii, cu sosirea iernii și a frigului.
Conform datinei, Sfântul Dumitru este omologul Sfântului Gheorghe și de asemenea, Sfântul Dumitru este patronul păstorilor și garantul soroacelor.
La Sfânt Dumitru căldura intră în pământ și gerilă începe să-și arate colții. Dacă Sfântul Gheorghe are grijă ca la ziua lui să fie codrul înverzit, Sfântul Dumitru are grijă să-l facă negru, adică să-l desfrunzească.
Ziua Sfântului Dumitru este o zi a soroacelor pentru slujbe, se împarte mâncare si se slobod sărindarele. Femeile duc mâncarea la biserică și dau de pomană celor trecuți în neființă.
Un alt obicei al zilei de Sfântul Dumitru se întâlnește în Dobrogea. Mai mulți flăcăi se întrunesc la o casă, de unde pornesc apoi prin sat cântând din fluiere și cavale, între ei se află și un fecior îmbrăcat ca o cadâncă, astfel capătă bacșișuri. Obiceiul se mai numește și “datina Saiegiilor”.
Tot în această zi sfântă, de Sfântul Dumitru, se tunde coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos.
Se mai spune, în tradiția românească, că cei care vor păzi cu sfințenie această sărbătoare, de Sfânt Dumitru, vor fi feriți de boli sau lovituri.
La Sâmedru, se zice din bătrâni, că oamenii morți (în morminte) se fac muroni, vârcolaci, strigoni și, ieșind din pământ, nepăciuiesc pe cei vii.
De sărbătoarea Sfântului Dumitru, sau Sâmedru, există și superstiții legate de vreme și de iarna ce va urma, dintre care:
- Cum e ziua de Sâmedru, așa va fi toată iarna;
- Dacă la Sâmedru e vremea aspră, va fi iarna bună, iar alții zic că că de va fi la Sumedru vremea bună, toamna va fi lungă și frumoasă;
- Dacă în noaptea Sfântului Dumitru e lună plină și cerul e senin, iarna va fi bună, iar dacă e lună plină și cerul e acoperit de nori, dacă plouă sau ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele;
- Dacă la Sâmedru e lună nouă, iarna se începe curând și se termină repede, iar dacă e lună plină, iarna se începe curând și se termină târziu;
- În noaptea de Sâmedru ciobanii pândesc unde dorm oile și, dacă dimineața se va scula întâi o oaie albă și va pleca în jos, iarna va fi grea; dacă se va scula o oaie neagră și va pleca în sus, iarna va fi ușoară.
Zilele Sfinților Dumitru sunt ultimele sărbători importante ale toamnei, sărbători care, după superstiții pastorale, marchează începutul iernii.
Noaptea dinaintea sărbătorii Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, are o semnificaţie specială în lumea satului românesc. Încă se mai păstrează prin satele din Argeş, Dâmboviţa şI Vâlcea obiceiul de a se aprinde în această noapte focul lui Sâmedru (Sumedru). Tinerii adună vreascuri în cantităţi uriaşe şI se adună în jurul focului, la poveşti, chiar dacă nu mai cunosc cu adevărat semnificaţia ritualului. Înainte vreme însă, acest obicei era mult mai spectaculos. Grămezile de lemne erau aşezate pe un deal, pentru a putea fi văzută văpaia de departe. Focul era aprins seara, formând un rug imens, scânteietor, în jurul căruia se aduna foarte multă lume. “În mijlocul grămezii de lemne şI al cetinii de brad, se împlânta, pentru a fi incinerată, tulpina unui arbore tăiat din pădure, substitut al zeului fitomorf care moare şI renaşte anual. În jurul rugului funerar întreţinut cu lemne uscate, paie şI spuldării de la meliţatul cânepei, se striga în cor formula consacrată «Hai la focu' lui Sâmedru!»”. ( Ion Ghinoiu, Comoara satelor, calendar popular).