Starmer încearcă să transmită calm și stabilitate, dar realitatea de la Westminster arată cu totul altfel. La doar câteva luni după ce a promis că va pune capăt haosului politic lăsat de cei 14 ani de guvernare conservatoare, Starmer se confruntă cu o erodare rapidă a credibilității sale.
Măsuri economice nepopulare și plecarea unor aliați importanți l-au transformat într-un lider perceput ca vulnerabil, cu una dintre cele mai scăzute cote de încredere din rândul liderilor occidentali.
Imaginea sa contrastează puternic cu cea din februarie, atunci când, după victoria electorală, afișa o relație cordială cu Trump, subliniind că „nu participarea contează, ci victoria”. Astăzi însă, ascensiunea partidului Reform UK, condus de Nigel Farage, aliatul de odinioară al lui Trump, pune și mai multă presiune pe premier. Formațiunea capitalizează pe sloganul inspirat din campania „Make America Great Again”, adaptat pentru Marea Britanie.
Nemulțumirea publică s-a văzut și la protestul masiv de sâmbătă, de la Londra, organizat de activistul de extremă dreapta Tommy Robinson, care a reunit - potrivit poliției - până la 150.000 de participanți, chiar dacă cifrele sunt contestate de organizatori.
Oficial, mitingul a fost dedicat „libertății de exprimare”, temă care rezonează și în rândul conservatorilor americani, dar tensiunile interne sunt mult mai profunde: stagnare economică, gestionarea migrației și lipsa de încredere în clasa politică.
În acest context, vizita lui Trump este un test delicat pentru Downing Street.
Pe de o parte, guvernul de la Londra speră să valorifice oportunitățile diplomatice și comerciale pe care le aduce o vizită de stat.
Pe de altă parte, există riscul ca zgomotul politic intern să umbrească totul, în condițiile în care nici Trump nu pare interesat să fie asociat prea strâns cu un prim-ministru aflat pe nisipuri mișcătoare.
Presiunea imigrației
Starmer nu poate ignora nemulțumirile tot mai vizibile ale conaționalilor lui. Duminică, un apropiat al său, Peter Kyle, a recunoscut public „sentimentul de neliniște și frustrare” care se resimte în rândul britanicilor, adăugând că „imigrația este o preocupare majoră”.
Regatul Unit este de multă vreme o destinație pentru imigranți care ajung pe căi ilegale, dar creșterea numărului de solicitanți de azil veniți cu ambarcațiuni improvizate peste Canalul Mânecii, dinspre Franța, a reaprins disputa politică.
Folosirea hotelurilor pentru cazarea acestor persoane pe durata procesării cererilor a provocat, la începutul anului, proteste locale.
Numărul celor sosiți de la preluarea mandatului de către Starmer a depășit pragul de 50.000 în vară. Este, totuși, o cifră redusă, comparativ cu bilanțul migrației nete, care a scăzut la 431.000 în 2024, după ce în anii 2022 și 2023 depășise 850.000, sub guvernarea conservatoare.
Probleme în interiorul partidului
Necazurile premierului nu se opresc însă la dosarul imigrației. Tot mai multe voci din interiorul Partidului Laburist șoptesc despre fragilitatea poziției sale, amintind că, spre deosebire de Trump, Starmer nu are un mandat prezidențial și ar putea fi înlăturat chiar de propriii parlamentari.
Luni, premierul a pierdut un consilier de rang înalt, după ce o conversație cu remarci compromițătoare la adresa veteranei laburiste Diane Abbott a ajuns în presă.
A fost cel de-al treilea scandal major în trei săptămâni: cu doar câteva zile înainte, Peter Mandelson fusese demis din funcția de ambasador în Statele Unite, iar vicepremierul Angela Rayner demisionase din cauza unor probleme fiscale.
Nemulțumiri răzbat și din zona sindicatelor
În încercarea de a recăpăta controlul, Starmer a apelat la mai mulți consilieri care au lucrat în mandatul fostului premier laburist Tony Blair. Surse apropiate guvernului de la Londra subliniază însă că, spre deosebire de Blair, actualul lider nu are un „nucleu starmist” în jurul său, iar loialitatea parlamentarilor se bazează aproape exclusiv pe victoria electorală din 2024.
Stagnarea economică și nemulțumirea publică
Nemulțumirile față de premierul Starmer nu vin doar din partea dreptei politice. În stânga spectrului, există la fel de multe critici, însă cu o altă explicație pentru starea de spirit a societății.
Deputatul laburist Clive Lewis, figură centrală a noului grup „Mainstream”, creat pentru a contracara ceea ce consideră o alunecare a politicii britanice spre dreapta, susține că oamenii își doresc în primul rând respect și siguranță: „Vor să știe că și copiii lor vor avea o casă caldă și sigură, o educație decentă asupra căreia să aibă un cuvânt de spus”.
Lewis acuză „forma de capitalism adoptată în această țară” pentru deziluzia publică și avertizează că fără schimbări reale nemulțumirea va crește. „Asta înseamnă că multe interese consolidate - corporațiile, băncile, instituțiile financiare, miliardarii, multimilionarii - vor trebui să piardă din puterea și influența pe care o au. Fără asta nu funcționează”.
Aceeași stare de dezamăgire este confirmată de Luke Tryl, director executiv al think tank-ului „More in Common”, care monitorizează constant opinia publică:
„Nu există nicio îndoială că mulți britanici sunt profund deziluzionați de situația actuală a țării, iar puțini sunt mulțumiți de direcția în care se îndreaptă Regatul Unit. Adevărul simplu este că viața pare prea grea, iar politicienii par fie surzi la starea de spirit publică, fie complet lipsiți de control”, afirmă el, citat de publicația „Politico”.
Retorică versus realitate
La mitingul de sâmbătă de la Londra, miliardarul din tehnologie și proprietar al platformei X Elon Musk și-a făcut apariția printr-o intervenție video. El a avertizat că „violența este inevitabilă” și a transmis: „Ori lupți, ori mori!”.
Downing Street a reacționat prompt și ferm. „Regatul Unit este o țară corectă, tolerantă și decentă. Ultimul lucru pe care și-l doresc britanicii este un asemenea limbaj periculos și inflamator”, a declarat purtătorul de cuvânt al premierului.
Anna McShane, directoarea „New Britain Project”, organizație care studiază gradul de nemulțumire din societatea britanică, susține însă că majoritatea oamenilor nu sunt animați de furie, ci mai degrabă de un sentiment de resemnare.
Puțini britanici își doresc o „soluție în stil Trump”, subliniază și Luke Tryl de la think tank-ul „More in Common”. „De fapt, situația este exact invers: instabilitatea generată de al doilea mandat Trump pe scena internațională sporește sentimentul de anxietate”.
„Majoritatea oamenilor cu care vorbim caută ceva mai simplu - atât schimbarea pe care Keir Starmer a promis-o, cât și tipul de politică mai puțin agresivă, mai atentă, despre care premierul spunea că o va promova”, mai precizează el.