Cerealele provenite din Ucraina au reprezentat și anul trecut un motiv de supărare al agricultorilor români, dar nemulțumirile au fost temperate cu promisiunea reglementării mai stricte a tranzitului, care a rămas în sarcina autorităților. Acum, revendicarea revine în forță, cu cereri mai radicale și mai explicite pentru interzicerea importurilor produselor agricole venite din Ucraina, care sub umbrela tranzitului perturbă piața. Nimeni nu explică în mod clar cum tranzitul securizat al cerealelor se transformă în import până să ajungă la Constanța. La mijloc sunt angrosiștii care dirijează prețurile de achiziție care sunt departe de cele de pe piața internațională. Fermierii români sunt constrânși să accepte jocul inegal, pentru că nu dispun nici de spații de depozitare, nici nu au asocieri puternice care să poată impune condiții mai favorabile marilor companii de comercializare care dețin practic toate silozurile din România.
Anul trecut, ministrul Daea a fost acuzat că nu s-a „bătut” la Bruxelles să obțină compensații mai substanțiale pentru fermierii care reclamau concurența neloială a cerealelor din Ucraina. Compensațiile de la UE au fost minimale, ministrul a fost remaniat, dar problema a devenit și mai acută acum, revendicarea fermierilor nu se mai mărginește la o compensare a pierderilor cauzate de inundarea pieței de către ucraineni.
Din lunga listă de cereri ale fermierilor care sunt în negocieri, „problema ucraineană” pare să fie, într-un limbaj neaoș, „bomboana pe coliva” agriculturii românești.
Acum începe să se contureze presiunea pe care o exercită mutarea de la Est la Vest a fluxului de produse agricole provenite din Ucraina. Scoase de Uniunea Europeană de sub regulile de import comunitare, în semn de solidaritate cu țara agresată de Rusia, acest val de mărfuri s-a transformat rapid într-un tsunami care mătură piața și provoacă reacțiile de autoapărare ale producătorilor locali. Să vedem statistic cum au crescut importurile UE din Ucraina, în perioada octombrie 2022-noiembrie 2023, la câteva produse agricole, după ridicarea barierelor vamale și a controalelor fitosanitare. La zahăr, cantitatea aproape s-a triplat; la lactate, o creștere de 17 ori; la conserve de legume de 40 de ori; la ouă de aproape două ori. Importurile de carne de pui din Ucraina reprezintă aproape un sfert din consumul pe ansamblul UE. Aceste creșteri explozive, în care din motive „diplomatice” nu apar și cerealele pe care UE le crede direcționate spre țările unde bântuie foametea, evident că fac să crească nemulțumirea fermierilor europeni care cer la Bruxelles reevaluarea politicii agricole. Se relevă prin analize bine documentate dimensiunea sufocantă a sectorului agricol al Ucrainei, pe care publicația „Les Echos”, în ediția de marți 16, ianuarie, o consideră „colosală”.
Chiar dacă lumea susține ajutorul pentru Ucraina, apare foarte clar că eliminarea taxelor vamale pentru produsele agricole ucrainene de mai bine de un an destabilizează piețele. Pespectiva viitoarei aderări a Ucrainei la UE creează îngrijorări și aducerea subiectului în discuție este ocolit cu grație. Aderarea, prin prisma agricultorilor europeni, nu poate fi un proces rapid, ar cere 10-15 ani, după unele opinii, fiind chiar greu de asimilat.
Cifrele sunt elocvente. Ucraina are o producție agricolă care echivalează cu producția cumulată a ultimelor zece țări admise în UE. Un raport al centrului Delors arată că suprafața agricolă a Ucrainei, un criteriu pe care se dau subvențiile conform PAC (Politica Agricolă Comună), era în 2021 de 41 milioane hectare, mai mare decât a Germaniei și Poloniei, luate împreună. Structura sa de producție este, de asemenea, mai competitivă, cu ferme de peste o mie de hectare în medie, față de 69 de hectare în Franța. În Ucraina sunt 200 de ferme care cultivă peste 10.000 ha fiecare, ceea ce arată forță de negociere și de productivitate sufocantă.
Pentru a înțelege mai bine această analiză, plasăm România, cu 13,5 milioane hectare teren agricol, ca țara cu cel mai mare număr de fermieri din UE-3,5 milioane - cu 90 la sută dintre exploatații pe suprafețe mici, sub 5 hectare. Problemele de subfinanțare, de acces redus la irigații și mecanizare, creează problemele de competitivitate greu de surmontat și acum accentuate de concurența, pe teren propriu, a vecinului supradimensionat. Ca dovadă adăugăm și criza din producția de sfecla de zahăr și a fabricilor de profil, menționând că Ucraina va livra spre UE în 2023/2024 circa 650 000 tone de zahăr, de peste 30 de ori cota acordată înainte de conflictul cu Rusia.
Prelungirea în iunie 2023 a acordului cu Ucraina privind importul fără taxe vamale și cote a creat dificultăți fermierilor din numeroase țări care cer acum clauze de salvgardare pe care UE le acordă greu și în sume cu mult mai mici față de pierderile reclamate. Organizațiile profesionale din agricultură adaugă un alt element la concurența neloială: faptul că produsele din Ucraina nu respectă standardele de mediu și sociale, nici reglementările impuse în UE la creșterea animalelor și păsărilor.
Într- un moment de tensiune socială pe care îl traversăm în aceste zile, aflăm că miniștrii agriculturii din Bulgaria, Polonia, România, Slovacia și Ungaria au cerut introducerea taxelor de import la cerealele ucrainene din cauza concurenței presupuse neloiale. Cităm din publicația „Ukrainskaia Pravda” (Adevărul Ucrainei), care preia o declarație a ministrului ungar al agriculturii, potrivit căruia „cinci țări din estul UE cer Comisiei Europene să ia măsuri din cauza produselor agricole mai ieftine din Ucraina, despre care susțin că le diminuează piețele de export. Semnatarii au precizat că țările lor produc mai mult grâu și porumb decât au nevoie, ceea ce ar asigura securitatea alimentară europeană și suveranitatea strategică a UE”. Publicația din Kiev adaugă din scrisoarea celor cinci miniștri pasajul care evidențiază că „de aceea, de la Bruxelles trebuie să se introducă măsuri care să protejeze piețele țărilor membre care se învecinează cu Ucraina, ajutându-le să-și folosească întregul potențial de export. O astfel de măsură ar putea fi introducerea taxelor de import pentru produsele agricole cele mai sensibile”. Finalul scrisorii arată că fermierii din țările lor „au suferit pierderi semnificative după ce UE a suspendat anul trecut cotele și taxele de import de cereale din Ucraina”. În fine, documentul citat „solicită Comisiei Europene să verifice dacă regulile de producție ucrainene respectă standardele UE”.
Publicația nu uită să adauge că „în septembrie 2023, Polonia, Slovacia și Ungaria au anunțat restricții la importul de cereale ucrainene, după ce Comisia a decis să nu extindă interdicția de import în cinci țări UE învecinate cu Ucraina. Ca răspuns, atunci, Ucraina a depus o plângere la Organizația Mondială a Comerțului împotriva celor trei țări, iar alți membri ai UE au condamnat restricțiile unilaterale”.