La 30 de kilometri de graniţa cu Ungaria, Sebastian s-a pierdut sau a fost pierdut fără urmă. A dispărut pe 9 ianuarie, în drum spre casă. Se întorcea de la o stână. De-atunci, nu s-a deschis dosar penal. Sebi e unul dintre cei 2.000 de copii care dispar anual, în medie, în România. Peste 90 la sută dintre ei sunt găsiţi sau revin singuri. Restul, cel mai probabil, sunt victimele traficului de persoane. Un fenomen pentru care s-a inventat o agenţie şi se investesc sume fabuloase. 33.625.035 lei a costat ultimul proiect. Şi ce dacă? Cei ca Alexandra, ca Luiza, ca Sebi, pe care nu-i mai găseşte nimeni, de la un timp, nici nu-i mai caută nimeni. Tocmai din acest motiv, vitale sunt cele 48 de ore de la dispariţie. Manualul, care ar fi trebuit să-i înveţe cum se procedează în astfel de cazuri, descrie clar regulile de bază şi circumstanţele alarmante.
Cazul „Sebastian Corbei” pare să fie un alt caz de dispariţie unde, din lipsa experienţei, a personalului, din neştiinţă sau din lejeritate, anchetatorii confirmă că nu s-a schimbat nimic de la Caracal. Nu au respectat nici propriile proceduri şi aşa perimate, ele fiind din 2007. Intitulat „MANUAL DE BUNE PRACTICI privind modul de acţiune al poliţiei în cazul copiilor dispăruţi sau victime ale abuzului, traficului de persoane şi pornografiei infantile pe internet”, ghidul e cartea de căpătâi a poliţiştilor care investighează cazurile de copii dispăruţi. Are 67 de pagini şi datează din vremea în care nu exista TikTok, iar viaţa nu se întâmpla pe reţelele de socializare. La articolul 10, autorul descrie care sunt dispariţiile alarmante:
„Art. 10 - Sunt considerate dispariţii în circumstanţe alarmante, acele dispariţii care întrunesc cel puţin unul din următoarele criterii de risc:
a) vârsta este sub 14 ani;
b) ieşirea în afara zonei considerată de siguranţă (cunoscută de copil);
c) întârzieri în dezvoltarea mentală/fizică (handicap psihomotor);
d) aflarea sub tratament medical sau necesitatea luării unor medicamente care îi sunt indispensabile sănătăţii ori chiar vieţii;
e) starea de pericol (intenţie de suicid, aflarea în compania unor persoane care îi pot periclita integritatea corporală, viaţa etc.);
f) dispariţia nu se justifică, ţinând cont de profilul moral al copilului şi nu poate fi explicată logic (absenţa totală a oricărei intenţii de dispariţie, nu a luat cu sine niciun obiect personal etc.);
g) condiţii meteorologice nefavorabile la momentul dispariţiei, de natură a-i periclita sănătatea sau viaţa;
h) orice altă împrejurare care generează temeri cu privire la persoana copilului (există date şi indicii că acesta este victima unei infracţiuni de omor, lipsire de libertate, viol etc.)”.
La articolul 16, sunt descrise Regulile de bază în gestionarea unei dispariţii:
„Art. 16 - Regulile de bază care trebuie respectate în cazul efectuării cercetării la faţa locului sunt:
a) începeţi întotdeauna cercetarea gândindu-vă la tot ceea ce poate fi mai rău;
b) deplasaţi-vă imediat la locul faptei, determinaţi circumstanţele în care s-ar fi putut produce evenimentul şi folosiţi-vă toate capacităţile pentru a trata problema;
c) gândiţi abstract (nu logic – fără idei preconcepute), luaţi în considerare toate posibilităţile”.
O singură pistă: băiatul s-a rătăcit
Din păcate însă, în cazul lui Sebastian Corbei, s-a luat în calcul o singură posibilitate, o singură pistă: băiatul s-a rătăcit. Asta, deşi Punctul de Trecere a Frontierei Iermata Neagră e la 28,2 km distanţă rutieră de satul Vânători. E drept că acest nod cu Ungaria e închis de la începutul pandemiei, dar e o zonă frecventată de traficanţii de ţigări şi transfugi. Au fost angrenate forţe importante în căutarea copilului până acum: un elicopter, termoviziune, zeci de poliţişti, jandarmi, pompieri, voluntari, câini de urmă, sonare. Nici urmă de copil. Şi a trecut aproape o lună.
33.625.035 de lei, ultimul proiect al agenţiei care se luptă cu traficul de persoane
România este pe primul loc în Europa la traficul de persoane, iar cazul Caracal a scos la suprafaţă neputinţa sistemului. S-a vorbit din nou despre filiere de trafic de persoane, despre fete scoase din ţară şi obligate să se prostitueze în străinătate. Deşi pe site-ul Poliţiei Române există 70 de copii postaţi la secţiunea „Copii dispăruţi”, în realitate numărul lor e cu mult mai mare, iar banii aruncaţi în lupta cu traficul de persoane sunt de ordinul milioanelor de euro. 33.625.035 de lei (fără TVA) este valoarea ultimului proiect derulat de Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane. Proiectul ROFSIP2016OS6A15P01 „SISPOL 2” s-a semnat pe 25.11.2017 şi are o durată de 53 de luni. 75% din bani au venit de la Uniunea Europeană. Ce-au făcut autorităţile cu banii? Până la data de 22.10.2020, 665 de poliţişti din I.G.P.R., D.G.P.M.B. și Inspectoratelor de Poliție Județene Brașov și Constanța au fost dotaţi cu dispozitive mobile de accesare a datelor, adică probabil tablete. Şi alţi poliţişti care fac muncă de birou au primit computere. „În cadrul proiectului au fost achiziționate 200 de stații de lucru (compuse din PC și monitor), 71 dintre acestea fiind distribuite A.N.I.T.P., în calitate de partener și 129 structurilor de crimă organizată, în scopul utilizării resurselor puse la dispoziție prin intermediul rețelei SIENA”, se arată într-un răspuns oficial al IGPR. S-au upgradat nişte sisteme informatice şi cam atât. Potrivit site-ului oficial www.anitp.mai.gov.ro, „în semestrul I 2020, numărul victimelor identificate a cunoscut o creștere cu 15,9% (302 victime) față de semestrul I al anului 2019 (254), 301 victime fiind de cetățenie română, una fiind cetățean din Republica Moldova”. Iar pentru celelalte semestre nu există statistică şi nu se face la cerere.
Legea dispariţiilor, rămasă în aer
Sebastian Corbei este de negăsit. Părinţii copilului, nişte amărâţi din satul Vânători, judeţul Arad, sunt prea simpli ca să ştie că dacă fac plângere penală pentru orice infracţiune, care ar presupune că Sebastian este în pericol, poliţiştii sunt obligaţi să deschidă un dosar penal şi automat să facă mai multe proceduri. Să nu se mai întâmple ca la Caracal. Tocmai din acest motiv, după pierderea Alexandrei, politicienii au părut că rezonează cu mamele şi taţii care şi-au pierdut copiii. Ministerul Afacerilor Interne a făcut un proiect de lege care să uşureze munca poliţiştilor care-i caută pe copiii dispăruţi. Proiectul e şi acum tot proiect la Camera Deputaţilor de jumătate de an. Şi a trecut un an şi jumătate de la „Caracal”.