Înalta Curte de Casație și Justiție poate intra lejer pe lista instituțiilor fundamentale ale statului, alături de Avocatul Poporului și de Curtea Constituțională care, conform retoricii politice de la cel mai înalt nivel, „pune în pericol interesele României”. Asta, pentru că, printr-o decizie definitivă, instanța supremă a demonstrat că Guvernul a emis acte normative nule, în timpul stării de alertă, prin simplul motiv că a ignorant să respecte prevederile legale legate de publicitatea actelor normative adoptate și emise. Hotărârile CNSU care au stat la baza adoptării Hotărârilor de Guvern în starea de alertă nu au fost publicate în Monitorul Oficial, fapt ce atrage nulitatea juridică. Iar acest lucru este stipulat într-o decizie definitivă a instanței supreme, care desființează toate justificările Executivului pentru nepublicarea acestor acte normative. Anul trecut, CCR a desființat mai multe ordonanțe de urgență și legi în baza cărora Guvernul a limitat exercițiul unor drepturi și libertăți, a aplicat sancțiuni uriașe sau a instituit carantinarea persoanelor, în urma excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Avocatul Poporului, Renate Weber. Acest lucru a deschis un război fățiș al puterii politice față de cele două instituții. Anul acesta, instanțele de judecată desființează actele Executivului, inclusiv cele care se referă la vaccinare sau testare.
Săptămâna trecută, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal de la Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de avocata Elena Radu, împotriva unei hotărâri a Curții de Apel București, care a respins anularea unui act emis de Comitetul Național pentru Situații de Urgență. Este vorba despre o Hotărâre a CNSU, din luna februarie a acestui an, prin care se instituia carantinarea unor persoane sosite în România din țări considerate în zona de risc epidemiologic. Nu fondul acestei hotărâri este esențial, ci caracterul adoptării ei, lipsa efectelor juridice generate de maniera în care autoritatea centrală a înțeles să aplice legea și modul în care aceasta înțelege să justifice acest mod de lucru.
Concret. Înalta Curte a admis recursul, constatând că Hotărârea CNSU nr. 9/2021 trebuia să fie publicată în Monitorul Oficial al României, pentru ca să intre în vigoare și să producă, în mod legal, efecte juridice. Consecința directă a acestei constatări este că toate hotărârile CNSU nepublicate în Monitorul Oficial nu au intrat în vigoare și nu au fost apte să producă vreo consecință juridică.
Mai mult, în majoritatea proceselor care au fost inițiate în instanțe împotriva CNSU, Departamentul pentru Situații de Urgență a făcut cerere de intervenție. Avocata Elena Radu a obținut de la ÎCCJ și decizia conform căreia DSU nu justifică niciun interes pentru a participa în nume propriu în calitatea sa de intervenient în dosarele în care pârât este CNSU. DSU nu mai poate, astfel, să facă cereri de intervenție accesorie în favoarea CNSU, în cauzele în care acesta din urmă este parte.
Însă cea mai cruntă consecință a deciziei ÎCCJ este aceea că CNSU, o entitate mai mult fantomă, fără sediu, care funcționează în baza OUG 21/2004, trebuie să suporte emiterea unei hotărâri de guvern cu privire la organizarea și funcționarea ei ca entitate juridică.
Ce nu e publicat în Monitorul Oficial nu există
Toate aceste concluzii se desprind din Decizia nr. 3379/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, definitivă. Magistrații arată că, potrivit articolului 11 din Legea nr. 24/2020, în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile prim-ministrului, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Instanța supremă subliniază, totodată, faptul că, potrivit OUG 21/2004, CNSU este organ interministerial, dar acest lucru nu poate duce la concluzia că acesta ar avea alt statut juridic decât instituțiile care au concurat la formarea lui, mai ales în condițiile în care, potrivit Constituției, „o astfel de categorie de autorități publice centrale care să nu aparțină Administrației publice centrale de specialitate nu este reglementată de Legea fundamentală”.
În concluzie, Înalta Curte subliniază că, pentru ca respectiva hotărâre a CNSU să intre în vigoare și să producă efecte juridice în mod legal, era necesară publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României. În speța dată, însă, nu s-a procedat la o astfel de publicare.
Renate Weber a atras atenția asupra acestui lucru încă din primăvară
Însă, ce să vezi, nu doar în speța dată, ci aproape în toate cazurile în care CNSU a emis hotărâri în starea de alertă. Nu mai devreme decât în această primăvară, Avocatul Poporului, Renate Weber, i-a solicitat premierului Florin Cîțu să-i comunice motivele pentru care cele 20 de hotărâri adoptate de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență, de la începutul anului 2021 și până la momentul formulării acestei solicitări, nu au fost publicate în Monitorul Oficial. „Având în vedere că publicarea în Monitorul Oficial este o condiție de intrare în vigoare a unui act normativ și că, prin această operațiune, se asigură accesul publicului la conținutul acestora, vă rugăm să ne comunicați motivele de fapt și de drept pentru care, pe de o parte, hotărârile adoptate de acest organism de la începutul anului 2021 și până în prezent nu au respectat condiția publicării în Monitorul Oficial și, pe de altă parte, aceste hotărâri adoptate tot în acest an de către CNSU (nr. 12/2021, nr. 13/2021 și nr. 14/2021) nu au fost publicate nici pe site-urile gov.ro și știrioficiale.ro”, se arată în solicitarea Avocatului Poporului.
Renate Weber atrăgea, de asemenea, atenția că, deși conform legii, publicarea în Monitorul Oficial a acestor acte normative este obligatorie, hotărârile adoptate de CNSU de la începutul acestui an, având ca obiect fie starea de alertă, fie măsurile luate pe durata acesteia, nu au respectat regimul publicității actului normativ.
Războiul Guvernului cu drepturile fundamentale protejate de Constituție
Practic, toate suspiciunile și semnalele trase, în primăvara acestui an, de Avocatul Poporului Renate Weber au fost confirmate, săptămâna trecută, de Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie definitivă. Asta, în ciuda faptului că, la acel moment, premierul Florin Cîțu se arăta „surprins de o asemenea opinie a Avocatului Poporului”. „Poate că ceea ce vor să facă colegii mei în Parlament (să o revoce pe Renate Weber – n.red.) este justificat, dacă Avocatul Poporului are o astfel de opinie. Este momentul să dăm un restart acolo. Hotărârile CNSU toate au fost postate și publicate publicului și acesta este rolu hotărârilor CNSU. După cum știți, prin hotărârile de Guvern se aprobă măsurile legate de Covid, acestea se publică, după aceea, în Monitorul Oficial”. Toată această argumentație a premierului a fost făcută praf la Înalta Curte de Casație și Justiție.
„Jurnalul” a trecut în revistă majoritatea deciziilor importante care au fost adoptate, începând cu luna martie a anului trecut, atât în timpul stării de urgență, cât și pe perioada stării de alertă, care nu a expirat nici în prezent, descoperind că, practic, aceasta a fost maniera de lucru. Aproape orice măsură luată a picat fie la CCR, fie în justiție.
Însă, există cel puțin patru momente-cheie. Primul este Decizia CCR nr. 152 din data de 6 mai 2020, privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 8, 14 și 28 din OUG 1/1999, privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și a OUG 34/2020 pentru modificarea OUG 1/1999, în ansamblul său. Sesizarea a fost făcută de Avocatul Poporului. Iar excepțiile de neconstituționalitate se refereau la amenzile instituite în timpul stării de urgență, măsurile disproporționate și faptul că, prin decret prezidențial, Klaus Iohannis a adăugat la lege. Articolul 29 al OUG 1/1999 și OUG 34/2020, în integralitatea lor, au fost declarate neconstituționale. Iar decizia CCR a fost luată cu unanimitatea judecătorilor Curții.
Al doilea moment a avut loc în data de 13 mai 2020, când, de asemenea, Curtea Constituțională a dezbătut excepția de neconstituționalitate a articolelor 2 și 4 din OUG 21/2004 privind Sistemul Național al Managementului Situațiilor de Urgență. Iar problema, ridicată tot de Avocatul Poporului, viza faptul că, prin această Ordonanță, autoritățile guvernamentale puteau restrânge exercițiul unor drepturi și libertăți constituționale, în ciuda faptului că, potrivit Constituției, această restrângere poate fi făcută numai prin lege. Articolul 4 din OUG 21/2004 a fost declarat constituțional, „dar numai în măsura în care prevederile din acesta nu aduc atingere exercițiului drepturilor și libertăților constituționale”. Concret, CCR a desființat acest articol în baza căruia, înainte de adoptarea Legii 55/2020, Guvernul Orban intenționase să instituie starea de alertă.
Alte două momente-cheie au avut loc pe data de 25 iunie 2020. Este vorba despre Decizia CCR 458/2020, privind neconstituționalitatea articolului 25 din Legea 95/2006 în ce privește reforma în domeniul sănătății și a articolului 8 din OUG 11/2020 privind situațiile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei. S-a arătat, practic, că, prin ordin de ministru, putea fi oricine „arestat medical” într-o unitate spitalicească. CCR a admis și această sesizare a Avocatului Poporului, declarând măsurile ca fiind neconstituționale.
Iar ultimul moment este Decizia 457 din 25 iunie 2020, privind neconstituționalitatea dispozițiilor articolelor 4, 65, 66 și 67 din Legea nr. 55/2020 referitoare la unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19. Decizia a privit atât modul în care legea a ieșit din Parlament, în ceea ce privește controlul parlamentar exercitat asupra hotărârilor de Guvern prin care se declară starea de alertă, cât și anumite sancțiuni prevăzute în lege. CCR a admis sesizarea și a declarat neconstituționale aceste articole.
A intervenit a treia putere în stat, pentru a echilibra lucrurile
Atât Curtea Constituțională, cât și instituția Avocatului Poporului au intrat sub tirul reprezentanților Guvernului, în special al fostului premier Ludovic Orban. Liderul PNL acuza CCR că pune în pericol siguranța medicală a României și că, prin deciziile adoptate, zădărnicește eforturile Guvernului în lupta cu pandemia. Mai mult, Orban a îndemnat, în cadrul unei emisiuni televizate, populația să nu țină cont de deciziile Curții Constituționale.
În ceea ce o privește pe Renate Weber, aceasta a primit încă de anul trecut promisiunea că, după schimbarea raportului de forțe din Parlament, ca urmare a alegerilor generale care urmau să aibă loc pe data de 6 decembrie 2020, va fi înlocuită din funcția de Avocat al Poporului. La acest obiectiv se lucrează intens, rapoartele de activitate fiind respinse, urmând ca, în Plen, Parlamentul să ia o decizie. Propunerea este de înlocuire.
Iată, însă, că o altă instituție fundamentală a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, confirmă semnalele trase de-a lungul timpului de Avocatul Poporului. Ceea ce conturează în mod evident ipoteza că Executivul, fie că este vorba despre Guvernul Orban, în 2020, fie că este vorba despre Guvernul Cîțu, în 2021, a combătut pandemia cu măsuri adoptate în mod neconstituțional, așa cum a stabilit în mod repetat CCR, dar și în mod nelegal, așa cum a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizie definitivă.
Iar o altă bombă stă să explodeze pe masa Guvernului, după ce o sentință a Curții de Apel Cluj a desființat un act al Executivului în privința obligativității administrării vaccinului sau a efectuării testelor RT-PCR și antigen, ori a prezentării unui document care să confirme trecerea prin boală, pentru a avea acces în anumite incinte/activități publice sau private. Efectul acestor măsuri a fost deja constatat cu ocazia încheierii anului școlar, când părinții elevilor nu au avut acces la festivități, deoarece nu întruneau una dintre măsurile de mai sus. Sentința Curții de Apel Cluj urmează să fie judecată, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar dacă ea va rămâne definitivă, nu doar că măsurile desființate își încetează efectele juridice, însă Guvernul nu va mai putea adopta în viitor altele similare.