„Am ales să explorez personajul lui Don Juan, pentru că sunt convins că există ceva contemporan în el și readucerea lui în lumina reflectoarelor ar putea fi o experiență interesantă”, declara Johan Inger într-un interviu acordat Mariei Luisa Buzzi, directorul revistei Danza&Danza. Coregraful suedez, împreună cu scenaristul Gregor Acuna-Pohl, au consultat 25 de texte diferite inspirate de personajul Don Juan, de la piesa lui Tirso de Molina la Molière, Bertold Brecht sau lucrarea semnată de Suzanne Lilar.
Această versiune a lui Don Juan pune accent pe nuanțe și emoții și aduce pe scenă toate personajele cunoscute, începând cu Doña Elvira și continuând cu Doña Ana, Zerlina și Masetto. Potrivit prezentării de pe site-ul Aterballetto, dansul reprezintă un recipient magnific pentru fiecare dintre personaje, relevând în mod clar și realist lumea lor interioară. Foarte importantă este conexiunea cu contemporaneitatea, pentru că vedem un Don Juan care trăiește în singurătate, fără a reuși să scape de superficialitatea caracteristică zilelor noastre.
Personajele Leporello și Comandorul sunt abordate diferit. Leporello nu mai este servitorul lui Don Juan, ci un alter ego al acestuia, întruchipând astfel pe scenă dihotomia libertate- vinovăție, subliniată și de design-ul de lumini realizat de Fabiana Piccioli. Ideea unui alter ego a fost inspirată din mai multe surse, printre care Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde și Fight Club de Chuck Palahniuk.
Figura Comandorului este suprapusă peste cea a mamei lui Don Juan, adăugându-i-se astfel o dimensiune psihologică profundă. De fiecare dată când Don Juan întâlnește o femeie, își caută de fapt mama. „Don Juan poartă cu el o traumă care generează comportamentul lui îndoielnic. Este incapabil să-și asume angajamente și clipa este tot ceea ce contează. Are o personalitate foarte predispusă spre dependență. Când Don Juan își cântărește acțiunile, de fapt intervine Leo, care în conceptul nostru este opusul lui Don Juan și, prin el, am încercat să creăm o antiteză. E un personaj veridic... văzut din perspectiva unei figuri materne. Un om marcat de uriașa traumă a abandonului, Don Juanul nostru își caută mama în toate figurile întâlnite, pentru că ea l-a părăsit în copilărie. Nu știm de ce sau cum, însă avem certitudinea că plecarea ei a lăsat un gol imens în sufletul de copil al lui Don Juan și l-a împiedicat să se maturizeze emoțional. (...) Există o frază în textul lui Molière care este esențială aici: „Nimic nu poate înfrâna impetuozitatea dorințelor mele: simt că inima mea a fost plăsmuită să iubească o lume întreagă și, asemeni lui Alexandru, îmi doresc să fi existat și alte lumi pe care să le pot cuceri”, explică Johan Inger în Danza & Danza.
Cei 16 dansatori ai Aterballetto vor spune povestea lui Don Juan într-un singur act, pe o muzică creată special pentru această piesă de Marc Álvarez. Scenografia e semnată de Curt Allen Wilmer și nu conține nicio conotație geografică sau istorică: un labirint de blocuri albe și negre care sunt mutate de dansatori, în funcție de momentul scenic. Piesa e construită pe trei momente mari, și anume nunta, carnavalul și finalul, iar în rest cupride mai multe scene de intimitate.
Din perspectiva creatorilor săi, Don Juan este frivol și superficial dar, deși coboară în abis și devine criminal, nu e un agresor. El se pliază pe dorințele iubitelor lui și le oferă ceea ce își doresc: Zerlinei, o ultimă aventură înainte de căsătorie și viață de femeie măritată, pentru Tisbea, creează iluzia că ea conduce jocul, Donnei Ana îi oferă pasiunea și plăcerea pe care nu le găsește în brațele soțului ei, Ottavio.
„Deși personajul ar putea fi văzut dintr-o perspectivă religioasă, ca în piesa originală, care gravitează în jurul dihotomiei dintre rai și iad, Don Juan fiind condamnat pentru că l-a ucis pe tatăl logodnicei sale și pentru că a frânt prea multe inimi, noi nu optăm pentru asta. Viziunea ateistă asupra lumii ne face proprii noștri judecători. Prin urmare, pe Don Juanul nostru nu îl așteaptă o eternitate în infern din cauza păcatelor. Lăsăm asta la latitudinea spectatorului. Poate că, în final, deși prea târziu, Don Juan își conștientizează fărădelegile și se aruncă în brațele destinului lui scris de vicii și fantasmele trecutului. Sau este doar o victimă a ceva aflat dincolo de el. Nu vreau să dezvălui. Dar pot spune că, în versiunea mea, Don Juan are mai multe șanse și ocazii de a scăpa de judecată și de a se schimba”, adaugă Johan Inger.
Fondazione Nazionale della Danza își desfășoară activitatea de producție și turneele sub numele Aterballetto, cea mai importantă companie de dans contemporan din Italia. Compania a fost fondată în 1977, sub denumirea Compagnia di Balletto dei Teatri dell'Emilia-Romagna. Din 1979, este cunoscută sub numele de Aterballetto. Datorită versatilității soliștilor, Aterballetto a primit numeroase aprecieri în Italia și pe scena internațională.
Johan Inger este coregraf independent și creează pentru companii din întreaga lume, printre care Swedish National Ballet, Compania Nacional de Danza, Aterballetto, Lyon Opera Ballet, Les Ballets de Monte Carlo și Nederlands Dans Theater. Don Juan a primit premiul prestigioasei reviste Danza&Danza pentru cea mai bună producție a anului 2020.