România se pregătește, împinsă de caledar, nu de mari proiecte, să marcheze o sută de ani de la Actul Marii Reîntregiri din 1 Decembrie 1918. Nu apare clar ce acțiuni se vor întreprinde, doar Biserica Ortodoxă anunță Sfințirea Catedralei Neamului la data istorică. Laicii nu pot inaugura nicio autostradă care să traverseze munții, politicienii se învârtesc pe lângă un confuz proiect de ţară pe care nu știu cui să o arondeze.
În efortul neobosit de ștergere a marilor momente care au jalonat istoria națională, și 27 august 1916 va fi băgat discret sub preș de oficialități. Intrarea în război a pus capăt perioadei de doi ani de neutralitate, timp în care cele două tabere beligerante - Antanta și Tripla Alianță - făceau mari promisiuni României pentru a o atrage în tabăra lor. Rusia s-a angajat într-un tratat secret negociat și semnat la Sankt Petersburg să accepte unirea Transilvaniei cu România; Austro-Ungaria oferea Basarabia și Bucovina. Marea decizie a intrării în război luată în Consiliul de Coroană a devenit efectivă prin începerea operațiunilor militare în 27 august 1916. Fără acel act militar și diplomatic nu se putea deschide drum spre România Mare de la 1 Decembrie 1918.
Care erau prioritățile strategice ale României acum un secol? Apărarea frontierelor sudice, terestre și danubiene; păstrarea deschisă a strâmtorilor Bosfor și Dardanele, prin care se derulau 90 la sută din exporturi; evitarea închiderii coridorului de Sud, pe linia Salonic – Niș – Dunăre. Observăm că datele s-au schimbat destul de puțin în ultimul secol, Marea Neagră și rutele sudice fiind mereu punctele sensibile geostrategice. Basarabia are un destin tragic după fereastra alipirii de două decenii, iar Ungaria nu s-a consolat după Trianon. Documentele diplomatice pot fi citite pentru a vedea că aliații au avut sincope mari în prietenia cu România. Din 1918 până în 1933, Statele Unite nu au recunoscut alipirea Basarabiei la România, doctrina Colby, secretarul de stat al SUA, pledând pentru abținerea de la acțiuni care ar dezmembra Rusia Sovietică! Italia a uitat de ,,ginta latină” și a susținut Ungaria în 1940 în ciuntirea Transilvaniei până în inima ei prin Dictatul de la Viena. Pentru a înțelege prezentul, să nu uităm trecutul.