„Descendent, pe linie maternă, al lui Tudor Vladimirescu, Virgil Teodorescu a intrat de june în revoluția avangardistă, pe care o alimentează, la începutul anilor ’30, cu poeme ludic-teribiliste tatonante; în 1932, împreună cu Mircea Pavelescu și Tașcu Gheorghiu, a scos la Constanța revista Liceu, unde semna cu pseudonim turcesc - Cocoi Talaat. În 1934, intrat în mișcarea comunistă, edita - împreună cu Gellu Naum - revista Tînăra generație, debitoare stângii studențești radicale, în vremuri de criză și de ascensiune a extremei drepte”, menționa criticul și istoricul literar Paul Cernat în prologul unei minibiografii cu dedicație.
Elena, pentru totdeauna
Un poet curajos, fără îndoială… „Poemul său suprarelist-fanion rămâne, până azi, Poem în leopardă, din 1940 (exemplar unic cu stilamancii de Dolfi Trost, ilustrat cu harta Leopardiei și un glosar; va fi reeditat cu șase stilimancii abia în ultima sa antologie: Un ocean devorat de licheni urmat de Poemul regăsit, 1984; poemul regăsit era cel în leopardă). Soția sa, activista comunistă Elena Teodorescu, căruia Vergi” i-a rămas fidel (tot Elena se numea și mama lui) îi va înlesni drumul spre înalta societate după 1947; la finele anilor ’50 o va urma la Praga (unde Elena avea o funcție de reprezentare), pe filiera unor legături poetice mai vechi cu suprarealismul ceh (V. Nezval, L. Kundera etc.).”, reținea, în continuare, profesorul Paul Cernat.
Împotriva oniriștilor
Mai mult: „Ca membru al grupului suprarealist român din anii ’40, alături de prietenii Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost și Nadine Krainik, a colaborat la principalele experimente colective și manifeste ale grupării, legitimate în 1947 de Andre Breton și conectate deja la suprarealismul sud-est european (posibilă temă de cercetare). Volumele Blănurile oceanelor și Butelia de Leyda sunt repere notabile. Autor hipercultivat, Virgil Teodorescu a fost și un excelent traducător, mai ales de poezie - a tradus cu particulară pasiune din Paul Eluard, poetul cu care are, probabil, cele mai multe în comun; eluardianul Vergi a fost un vizionar feeric, un manierist al suprarealismului; pe oniriști nu i-a înghițit din motive ideologice, dar are multe în comun cu ei”.
Tribut
În completare: „A avut enorm de pierdut - are și azi - de pe urma masivului tribut pe linie închinat regimului care i-a adus oficializarea mandarinală și - după moartea lui Zaharia Stancu - un mandat oarecare la conducerea Uniunii Scriitorilor. I-au adus însă, după 1965, și răcirea relațiilor cu Gellu Naum. Cu tot tributul propagandistic, realist-socialist, apoi ceaușist, numeroasele volume ale anilor ’50-’70 vădesc - vorba aceluiași Eluard, reluată ca titlul de antologie proprie - o poezie neîntreruptă, de virtuozitate manieristă, excelentă în peisagismul dobrogean și maritim, dar mai stinsă decât cea din perioada avangardismului militant”.
Transsuprarealism
În încheiere: „Schimbând ce e de schimbat, așa s-a întâmplat și cu alți poeți - Ion Caraion, de pildă. Obsesia maritimă domină și dramaturgia lui Virgil Teodorescu (Pisica de mare, Dreptatea mării). Ar merita recuperat nu doar ca poet suprarealist de prim-plan, ci și ca poet transsuprarealist; îl lipsește, deocamdată, o monografie completă, scrisă cu spirit critic”.
37 de ani s-au împlinit anul acesta de la moartea lui Virgil „Vergi” Teodorescu.
„Eluardianul Vergi a fost un vizionar feeric, un manierist al suprarealismului”, Paul Cernat, istoric literar
„Poemul său suprarelist-fanion rămâne, până azi, Poem în leopardă, din 1940”, Paul Cernat