Visele rămân un teritoriu învăluit în taine, se adună un buchet de semne de întrebare nu numai pentru omul de pe zebră. Nu pot răspunde răspicat nici specialiştii de ce cortina rămâne trasă peste orele în care ne adâncim în somn.
De pildă, omul nespecialist crede că atunci când în somn se mişcă pupilele e un episod de somn superficial, nu concepe cetăţeanul afirmaţiile medicilor care spun apăsat că tocmai în aceste minute de somn rapid se odihneşte adânc organismul. Şi subliniază specialiştii că orele acelea de somn liniştit şi lung, somn lent reprezintă fundalul de timp în care trebuie să apară cele 10 minute de somn rapid, etape care trebuie să fie în număr de 6-8 pe noapte. În aceste minute de somn rapid se petrec visele şi creierul participă la importanta acţiune de ordonare a informaţiilor în creier. În timpul celor câteva episoade de somn rapid în creier se deschid sertare, se închid sertare şi unele informaţii se păstrează în amintire, altele se clasează şi numeroase date din avalanşa de informaţii se aruncă pentru a nu supra-aglomera creierul. Apropo, oamenii ar trebui informaţi că, atunci când “fură” puţine minute de somn, în tren, picotind la o şedinţă şi se trezec repede odihniţi ca după un somn adânc, ei au prins în acel picotit scurt un episod de somn rapid, regenerator. Visele apar deci în timpul acelor reprize de câteva minute de somn rapid. Sunt ţinute minte şi povestite mai ales visele ivite spre apariţia zorilor. Oamenii au istorisit, iar la rândul lor specialiştii au acceptat, că sunt groaznice coşmarurile în care te prăbuşeşti într-o prăpastie, într-un hău, ai vrea să te agăţi de ceva, dar nu găseşti nici un punct de sprijin. Un alt vis oribil este cel în care fugi urmărit de o fiară, simţi că încep să ţi se înmoaie genunchi şi tigrul, lupul este gata să te înşface. Cei aflaţi în plin vis al neputinţei în preajma pericolelor se trezesc înspăimântaţi, scăldaţi în sudoare rece, oftează, se întorc pe partea cealaltă şi din păcate, plonjează în acelaşi coşmar, se reia visul urât. Specialiştii îi sfătuiesc pe cei frământaţi de un coşmar să nu adoarmă imediat, să se plimbe 5 minute prin casă şi abia apoi să îşi pună iarăşi capul pe pernă, să se gândească la un episod frumos din viaţa lor şi, astfel, nu vor fi prinşi din nou în ghearele coşmarului abia încheiat. Medicii susţin că nu au existat confirmări ale unor premoniţii prin vise, nu s-au găsit confirmări că unii anticipează evenimentele viitoare în timpul unor vise. Cu toate acestea, un mare profesor de creier, profesorul Radu Rogozea, preşedintele Societăţii de Luptă împotriva Epilepsiei, mi-a istorisit că, aflat în America pentru un masterat, a fost internat noaptea în spital din cauza unei crize şi mama i-a telefonat cum că tocmai a visat necazul lui de sănătate cu internare, distanţa între ei fiind de două continente şi un ocean. Probabil a existat o comunicare prin telepatie între fiu şi mamă, pe aripile gândului şi sentimentelor. Orbii visează doar în alb-negru. Nevederea lor nu îi ajută să perceapă culori. Dar, în realitate, ei nu au vedere deloc, cum se face că au imagini în vise, chiar dacă sunt imagini necolorate?
Cercetătorii spun că în vise ne apar ecouri ale scenelor de peste zi. Dar atunci, cum se explică unele vise ale mele, în care mă plimb printr-un oraş amintit la detaliu, ştiu că după un magazin de pâine, urmează o prăvălie cu ţesături, apoi zidul vechi al fostei cetăţi. Visez de multe ori acest oraş, în care eu, de fapt, n-am fost niciodată.