În Marea Sală a Poporului din Beijing, președintele chinez și-a susținut punctul de vedere cu solemnitate, atunci când, flancat de zeci de lideri africani, precum și de secretarul general al ONU, a promis, săptămâna trecută, să ridice legăturile dintre China și continent la nivelul unei „comunități pentru toate vremurile, cu un viitor comun” - statut pe care Partidul Comunist Chinez îl rezervă doar celor mai fideli aliați diplomatici ai săi.
De asemenea, el a făcut liderilor africani o serie de promisiuni, care urmează să fie îndeplinite în următorii trei ani: un sprijin financiar de peste 50 de miliarde de dolari, crearea unui milion de locuri de muncă, zeci de milioane de ajutoare alimentare și militare.
În același timp, Xi Jinping a promis „aprofundarea cooperării cu Africa în industrie, agricultură, infrastructură, comerț și investiții”.
Bătălie pentru Africa
Lideri precum Cyril Ramaphosa din Africa de Sud, William Ruto din Kenya și Bola Tinubu din Nigeria s-au reunit în capitala chineză, săptămâna trecută, pentru forumul de trei zile pe care Beijingul l-a salutat ca fiind cea mai mare reuniune diplomatică din ultimii ani.
Oferta lui Xi către guvernele africane vine în contextul în care China pare să își restrângă finanțarea pentru dezvoltarea Africii, pe fondul propriei încetiniri economice și al criticilor conform cărora împrumuturile sale au contribuit la încărcarea țărilor cu datorii nesustenabile.
În prezent, alte puteri, precum Statele Unite, își intensifică propriile eforturi de creștere a legăturilor cu continentul bogat în resurse, încercând să contracareze influența politică a Chinei și să asigure accesul la resurse extrem de importante, esențiale pentru alimentarea tranziției către energia verde.
Din cele 54 de țări care alcătuiesc astăzi harta continentului negru, puține sunt scutite de ingerințe externe.
În timp ce poziția tot mai slabă a puterilor europene - precum Franța - le-a forțat pe acestea să se retragă, economiile aflate în expansiune s-au grăbit să umple golul, dornice să profite de o clasă de mijloc în plină dezvoltare, de resursele naturale abundente, precum și de o serie de potențiali aliați diplomatici, al căror vot contează la ONU.
Strategia Beijingului
În acest context, forumul trienal privind cooperarea China-Africa a constituit o oportunitate imensă pentru Xi și oficialii săi de a-și anunța angajamentul față de Africa, continent a cărui însemnătate nu a făcut decât să crească în importanță pentru Beijing, pe fondul fricțiunilor sale tot mai mari cu Occidentul.
Xi a părut dornic să demonstreze că investițiile chineze, inclusiv în infrastructura africană, nu au luat sfârșit, chiar dacă datele arată că împrumuturile chineze pentru dezvoltarea Africii și contracte de mari dimensiuni au scăzut în ultimii ani.
Liderul chinez și-a luat angajamentul de a sprijini 30 de proiecte de conectivitate a infrastructurii în țări nespecificate, precum și proiecte de anvergură pentru „o rețea de legături uscat-mare”.
El a declarat că țara sa va lansa 30 de proiecte de energie curată, considerate ca făcând parte dintr-un efort al Beijingului de a transforma piața africană într-o destinație pentru tehnologiile sale ecologice, cum ar fi panourile solare și vehiculele electrice, confruntate în prezent cu tarife ridicate în SUA și Europa.
Acordurile, încheiate în cadrul unei serii de întâlniri bilaterale organizate cu acest prilej în capitala chineză, au inclus și infrastructura.
China, Zambia și Tanzania au semnat un memorandum de înțelegere pentru „revitalizarea” liniei existente a Autorității feroviare Tanzania-Zambia, iar Nigeria și China s-au referit, într-o declarație comună, la dezvoltarea „transporturilor, porturilor și zonelor de liber schimb” ale țării vest-africane.
Cu toate acestea, astfel de proiecte și promisiunea generală a Chinei, pentru aproximativ 50 de miliarde de dolari, sub forma unui sprijin financiar pentru continent, deși mai mare decât cea de la ultimul forum, cel din 2021, a fost mai puțin solidă decât cele din deceniul precedent, au remarcat observatorii internaționali.
„Nu este nesemnificativ, dar dacă vă uitați la detalii, nu este la fel de izbitoare ca înainte.”, remarca Yun Sun, director al programului China la centrul de reflecție „Stimson Center” din Washington, menționând că această sumă va fi repartizată între mai multe țări și o serie de domenii de cooperare, de la sănătate la tehnologii ecologice.
„Asta înseamnă, de asemenea, că finanțarea pentru infrastructura grea va fi redusă la modul general. S-ar putea să existe câteva proiecte majore, dar cu cât vor primi mai multe fonduri, cu atât va fi mai puțin pentru alte lucruri.”, a mai spus Yun.
Liderii țărilor africane au sosit în China, în căutare de investiții, comerț și sprijin pentru industrializarea sectoarelor lor de materii prime și, implicit, pentru a crea noi locuri de muncă.
Foarte probabil, aceștia vor urmări în anii următori, îndeaproape, respectarea promisiunilor ample ale Beijingului. Potrivit analiștilor, îndeplinirea angajamentelor din trecut a fost dificil de urmărit.
Capcana datoriilor
Reuniunea din acest an s-a desfășurat, de asemenea, pe fondul unei crize a datoriilor în mai multe state africane, care s-au confruntat cu datorii externe mari, inclusiv din împrumuturi chineze, în urma pandemiei de coronavirus. Bineînțeles, situația a ridicat întrebări cu privire la rolul Chinei în alimentarea acestei probleme.
Numeroși analiști financiari au dezmințit în mare măsură afirmațiile anterioare, privind „capcana datoriilor”, conform cărora Beijingul ar fi căutat în mod intenționat să îndatoreze țările pentru a obține influență asupra activelor acestora, în timp ce acorda împrumuturi pentru construirea de autostrăzi, linii de cale ferată și centrale electrice în Africa, în cadrul inițiativei „O centură, un drum”, considerată proiectul de suflet al președintelui Xi.
Liderii africani au respins, de asemenea, această premisă, în timpul summitului de la Beijing. Adresându-se reporterilor, președintele sud-african, Cyril Ramaphosa, a respins „ideea că, atunci când China investește, are intenția de a se asigura, în cele din urmă, că acele țări ajung într-o capcană a datoriilor sau într-o criză a datoriilor”.
De asemenea, în majoritatea cazurilor, China nu este considerată de observatori drept principala cauză a dificultăților legate de datoria africană. Datoria față de creditorii chinezi reprezintă o parte relativ mică din datoria publică totală a continentului.
Cu toate acestea, influxul de împrumuturi chinezești a crescut povara datoriei și, deși Beijingul și-a apărat practicile de creditare și eforturile de a facilita rambursarea datoriei, analiștii sugerează că a acționat prea lent sau a fost inflexibil în cazurile în care a ajutat țările puternic îndatorate să obțină o reducere a datoriei.
Aceste realități - împreună cu încetinirea economică a Chinei - sunt considerate cauzele reducerii apetitului gigantului asiatic pentru astfel de împrumuturi. Chiar înainte de pandemie, creditorii chinezi reduseseră deja finanțarea pentru proiectele de infrastructură la scară largă și promovau o tranziție către așa-numitele investiții „mici, dar frumoase”, cu bugete mai mici, dar cu impact ridicat asupra societății sau a mediului.
Xi a evidențiat astfel de proiecte atunci când a prezentat planul Beijingului de sprijinire a regiunii în anii următori, dar nu a abordat datoria țărilor în comentariile sale publice.
Viziuni concurente
În schimb, liderul chinez s-a întors în istorie pentru a descrie Occidentul ca fiind sursa provocărilor, atât pentru China, cât și pentru Africa.
Analiștii politici consideră că această poziție face parte din efortul Beijingului de a prezenta continentul ca fiind ferm de partea Chinei, atunci când vine vorba despre rivalitatea geopolitică mai largă cu SUA.
China, Africa și alte națiuni în curs de dezvoltare „se străduiesc de zeci de ani să repare nedreptățile istorice” ale modernizării occidentale, a declarat Xi, într-o aluzie aparentă la colonialismul și practicile de exploatare din secolele trecute.
Acum, a prezis Xi, China, împreună cu țările africane, vor „declanșa un val de modernizare în «Sudul global»”.
Analiștii susțin că Beijingul consideră că sprijinul continentului este crucial pentru obiectivul lui Xi, acela de a poziționa China drept conducător al „Sudului global” - termen ce extinde conceptul de „țări în curs de dezvoltare” - și, concomitent, ca lider global alternativ la SUA.
În opinia observatorilor, valorificarea acestui sprijin a fost, de asemenea, o motivație probabilă în spatele ridicării la nivel „strategic” a relațiilor diplomatice ale Chinei cu țările africane prezente și a desemnării „comunității China-Africa, cu un viitor comun pentru noua eră”.
SUA și aliații lor din Grupul celor Șapte (G7) și-au lansat propriul efort de a finanța infrastructura în țările în curs de dezvoltare, oficialii americani afirmând că țările africane ar trebui să aibă „posibilitatea de a alege” atunci când vine vorba despre parteneriatele lor.
Constatând că „tot mai multe țări” își sporesc atenția asupra legăturilor cu națiunile africane, ministrul chinez de Externe, Wang Yi, a spus că Beijingul „salută” un astfel de sprijin pentru continent - atât timp cât nu este făcut cu o „abordare condescendentă”.
Liderii aflați în vizită la summit au respins, de asemenea, ideea unei concurențe care să definească relația. Spre exemplu, ministrul de Externe al Senegalului, Yassine Fall, a afirmat că va exista întotdeauna concurență globală, dar a remarcat că „africanii spun astăzi că China este de partea noastră”.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca liderii țărilor africane să fie dispuși să aleagă între Washington și Beijing.
„În general la forum, partea africană a creat impresia că Beijingul rămâne pivotală.”, a remarcat Paul Nantulya, analist la „Africa Center for Strategic Studies”, din Washington, citat de CNN.
„Acest lucru nu înseamnă însă că africanii vor renunța la SUA și la alții. Este clar că nu doresc să se izoleze de oportunități și de angajamente și parteneriate multiple.”, a adăugat el.