Părinții fac eforturi să le ofere cadouri, autoritățile organizează diferite spectacole ca să câștige un pic de capital electoral - și câteodată să mai sifoneze niște bani publici -, presa acoperă evenimentele și totul pare perfect. Dar haideți să vedem și ce se întâmplă în celelalte 364 de zile ale anului. Dintr-odată, tot paradisul se prăbușește și realitatea ne lovește crunt.
50% dintre părinți nu respectă dreptul copiilor la protecție. 1 din 10 copii nu merge la școală, iar dacă o face, merge pe jos kilometri întregi... În plus, 8 din 10 micuți muncesc în gospodărie în detrimentul școlii. Rata abandonului școlar este de 15% în România (da, suntem fruntași în clasamentul european) și probabil ar fi și mai mare, dacă nu ar exista programul „Cornul și laptele”, atât de important în condițiile în care 1 din 10 copii se duce la culcare flămând.
Fericirea, o necunoscută pentru mulți micuți
21% dintre copiii din mediul rural consideră că nu sunt niciodată sau sunt doar uneori fericiți, potrivit studiului „Bunăstarea copiilor din mediul rural″ (Fundația World Vision România 2020). 80% dintre ei muncesc una-două ore pe zi în gospodărie, fac curățenie, îngrijesc animalele sau au grijă de alți membri ai familiei. O treime dintre părinți recunosc (alții nu) că au un comportament necorespunzător cu propriii copii (îi îmbrâncesc, jignesc, lovesc). Să mai vorbim despre educația lor? Aflați că 68% dintre elevii din mediul rural merg la școală pe jos, 17% parcurgând zilnic 8 km, unii și mai mult. Iar când ajung, 71% se confruntă cu violența prezentă acolo. Așa că nu-i de mirare că la doar 61% dintre ei spun că le place la școală (față de 74% în 2016), mai ales că un sfert nu au rechizitele necesare fiindcă părinții trebuie să facă economii.
Însă ce așteptări să avem de la părinții needucați care, în proporție de peste 30%, consideră că pentru a-ți găsi de lucru e mai important să ai relații decât să termini o școală? Majoritatea celor care renunță la studii o fac pentru că familia nu-și permite costurile aferente, impunându-le să muncească cu ziua. Mai exact: 21% dintre cei care termină 8 clase nu mai merg la liceu, 12% lucrează în gospodărie și 5% - cu ziua.
Cifre seci și adevăruri dureroase
Copiii constituie categoria socială cea mai expusă sărăciei și excluziunii sociale, România fiind în fruntea țărilor europene cu un risc de 35,8% în 2019, mai exact cu 12% peste media europeană, conform Eurostat. Până la vârsta maturității acești copii devin victimele mentalității și comportamentului celor care ar trebui să le servească drept modele în viață - căci 80% dintre copii așa își văd părinții...
În concluzie, situația existentă în mediul rural descrie o Românie a lipsurilor elementare de hrană, haine, igienă, rechizite, sănătate și protecție, în care persistă o rată ridicată a mortalității infantile, a abandonului școlar, sărăcie și excluziune socială. Lipsa educației majorității părinților se răsfrânge asupra copiilor, care riscă să reitereze același comportament mai târziu. Așadar, dacă nu mai devreme de acum 200 de ani școala era considerată o pedeapsă - „Se recrutau învățăcei, copii prinși, furați de prin sate, din care se făceau oameni de treabă, vlădici și egumeni și preuți și diaconi pre la svintele mănăstiri” („Istoria învățământului românesc”, Nicolae Iorga) -, azi putem spune, fără să exagerăm, că e o corvoadă.
Unde se greșește
Un copil aflat într-un spațiu murdar va face murdărie. Dacă învățământul românesc îl primește în clădiri pline de igrasie, cu băncuțe rupte, acoperișuri prin care plouă, curți pline de noroi și WC în spatele școlii, ce mesaj îi transmite copilului? Contactul lui cu școala pe durata celor 8-12 ani de copilărie va fi asociat cu un sentiment de dezgust de care se poate disocia doar prin indiferență. Lipsa de respect pe care i-o arată cei care ar trebui să-l protejeze va fi perpetuată de copil și la maturitate din cauza exemplarei trăsături a românilor de adaptare la orice situație. De a supraviețui în orice condiții. Și de aici o întreagă cultură anti-România... De aceea astăzi mai mult de jumătate dintre elevi au competențe limitate de a citi, scrie și de a calcula. Însă, paradoxal, auzim des că suntem mai deștepți decât europenii sau americanii... Dar, odată trecută granița, aroganța nefondată care ne caracterizează dispare. Oare câți dintre cei 9,7 milioane români plecați din țară prestează munci intelectuale?
Și totuși există speranță. O asociație a renovat și a dotat 37 de școli din mediul rural. Și nu se oprește aici
Mii de copii se bucură de școli proaspăt modernizate
În acest tablou sumbru al României needucate, există oameni care încearcă - și din fericire reușesc - să facă bine. Am găsit un ONG care a coalizat în sprijinul misiunii sale sute de companii private pentru a renova școlile din mediul rural. 37 de instituții au fost deja finalizate. Anul acesta urmează alte 29.
Cele 42 drepturi ale copilului din Convenția Națiunilor Unite atestă că fiecare copil are dreptul la viață, la educație, la o dezvoltare armonioasă și la viață de familie. Asociația BookLand militează pentru dreptul la educație al copiilor renovând școlile din mediul rural. În ultimii 2 ani a renovat 37 de școli, anul acesta urmând încă 29. Fără granturi europene, pur și simplu mobilizând sute de companii să contribuie cu bani, produse sau servicii (prin redirecționarea celor 20% din impozitul pe profit/venit conform Legii Sponsorizării nr. 32/1994). Astfel se vede puterea și determinarea domeniului privat în a schimba lucrurile în domeniul bugetar, iar asta - datorită implicării și responsabilității echipei BookLand - într-un timp record și de 25 ori mai eficient din punctul de vedere al costurilor. Pe scurt, devizele nu sunt umflate, nu se fură și fiecare bănuț e cheltuit cu cap și cu bun-simț. Iar pentru a găsi o companie dispusă să investească, se dau, sute de telefoane…
Secretul succesului: pasiune și hărnicie
Dacă un simplu ONG a renovat și dotat anul trecut 23 de școli având la dispoziție mai puțin de un milion de euro, schimbând destinul a 4.000 de elevi, înseamnă că mai există o șansă. Inițiative similare mai sunt în țară, din fericire, acești catalizatori ai societății civile şi ai mediului privat fiind necesari la ora actuală mai mult ca oricând pentru a reașeza lucrurile pe făgașul normal.
Anul acesta, asociația și-a asumat 29 de școli în 23 de județe, una dintre ele fiind nu doar de renovat, ci de construit efectiv (termenul de execuție de 12 luni pe care BookLand și l-a propus va fi o reală provocare pentru toate părțile implicate).
„De câțiva ani, atunci când sunt la volan, mulțumesc în gând. Cui? Mașinilor cu numele sponsorilor noștri, roind ca niște furnicuțe. Recunoștința și satisfacția că suntem pe lista lor de fapte bune îmi umplu sufletul de bucurie. Adevărul e că, fără aceste companii private cărora le pasă de educația micuților români, noi n-am fi făcut nimic, oricât de dedicați am fi misiunii noastre. Din fericire, a fost posibil. Uneori ritmul nostru feroce de a duce lucrurile la bun sfârșit rapid și eficient se lovește de lentoarea cu care beneficiarii noștri sunt obișnuiți să facă lucrurile. Însă nu ne lăsăm și învățăm în fiecare zi cum să fim mai buni în ceea ce facem. Așa că, sănătoși și hărnicuți să fim, că planuri mari de îndeplinit avem. Bineînțeles, cu ajutorul partenerilor noștri!”, spune Mihaela Petrovan, fondator al Asociația BookLand.
Regăsiți mai multe informații și lista companiilor care au acceptat să susțină financiar renovarea și dotarea școlilor românești pe www.book-land.ro.
Fapt
Cele 23 instituții școlare renovate de Asociația BookLand anul trecut se află în 15 județe: Arad (Curtici și Satu Nou), Hunedoara (Rapoltu Mare, Bobâlna și Orăștioara de Sus), Caraș-Severin (Clocotici), Vrancea (Popești), Bacău (Țepoaia), Bistrița Năsăud (Sângeorzu Nou și Bichigiu), Brașov (Homorod și Dăișoara), Sibiu (Boița), Olt (Topana), Argeș (Domnești și Moșoaia), Călărași (Unirea), Iași (Zbereni), Neamț (Păstrăveni - finalizare în 2022), Galați (Grivița) și Tulcea (Nalbant și Nicolae Bălcescu).
Ce spun profesorii
- „Rezultatele se văd pe chipurile senine ale copiilor de la Grădiniță, care în ultima perioadă a anului școlar au zâmbit și s-au bucurat din tot sufletul pentru minunea dăruită. Prezența la cursuri a fost aproape de 100% zilnic. Un mare plus pentru toți!” - Gabriela Tellman, director Școala Primară, sat Bobâlna (Hunedoara)
- „Un mare filosof german a spus cândva: Cine închide o școală, deschide o temniță! În antiteză, putem să spunem: cine renovează o școală, clădește un colț de rai!” - Marina Spătaru, director Școala Gimnazială, sat Clocotici (Caraș-Severin)
- „Văzând cum se schimbau lucrurile în fiecare zi în școala noastră, îmi creștea inima de bucurie. Speranța că acești copii vor avea o altă șansă în viață este acum o certitudine” - Dumitru Ezaru, director Școala Gimnazială, sat Zbereni (Iași)
- „Cu sprijinul dv., visul nostru și al copiilor noștri a devenit realitate! Mulțumită dv. le putem arăta acestor copii că există o lume mai bună!” - Oana Vereșezan, director Școala Gimnazială nr. 2, comuna Curtici (Arad)
- „Dumnezeu a orânduit să ne întâlnim, să colaborăm și să rezulte un lucru bun! Astfel, se poate demonstra că, dacă vrei cu adevărat, poți” - Vasile Marian Inășescu, primar comuna Orăștioara de Sus (Hunedoara)
- „Dacă am avea mai multe asociații precum Asociația BookLand sunt ferm convins că am putea muta munții” - Iulian Costeleanu, director Școala Gimnazială, comuna Moșoaia (Argeș)
Se construiește prima școală 100% sustenabilă
Asociația BookLand și-a propus ca anul ce vine să construiască prima școală etalon pentru sistemul de învățământ românesc, o școală 100% modernă și sustenabilă (cu cantină, facilități sportive, cinema & sală teatru, bibliotecă, laboratoare, spații relaxare, livadă, dar și solare în care va crește propriile legume), pusă gratuit la dispoziția copiilor din zona rurală aleasă.
1 Iunie se sărbătorește de 165 de ani
Ziua Internațională a Copilului se sărbătorește pe întreg mapamondul, însă doar în 40% din țările lumii. Originea ei datează de acum 165 ani, când un pastor american a organizat o predică specială în care le recomanda părinților să se angajeze că își vor creşte copiii în buna tradiție creștinească. 70 de ani mai târziu, zeci de țări au adoptat „Declarația pentru protecția copilului” și odată cu aceasta și această zi, scopul fiind de a promova bunăstarea copiilor din întreaga lume. Apoi, la Convenția ONU din 1989 privind drepturile copilului s-a declarat că fiecare copil are dreptul la supraviețuire, dezvoltare personală și protecție împotriva exploatării și violenței. În lume, încă există o mare discrepanță între deziderate și realitate. Potrivit UNICEF, 170 de milioane copii lucrează, jumătate dintre ei chiar 16 ore pe zi.