Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Obţinerea autorizaţiilor pentru o construcţie exasperează investitorii din România, pe lângă perioadele mari de timp până la căpătarea aprobărilor în sine existând tot felul de taxe şi tăxuliţe prin care companiile sunt jecmănite sistematic.
Consiliul Naţional a Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR) a realizat un inventar cu toate aceste biruri care sleiesc puterea financiară a investitorilor. Astfel, există în România taxă de autorizare, în valoare de 1% din valoarea investiţiei, între 0,1 şi 0,7% se duc către Inspectoratul de Stat în Construcţii; alţi 0,2%-0,5% sunt taxe pentru obţinerea certificatului de urbanism; 0,03% din valoarea construcţiei trec la Apărarea Civilă, iar cireaşa de pe tort este taxa de timbru de 0,05%, de la Ordinul Arhitecţilor. În final, factura ajunge între 2,1% şi 2,5% din valoarea construcţiei, potrivit unui document intitulat „Agresiunea sistemului de autorizare a lucrărilor de construcţii asupra creşterii economice în România”, realizat de Consiliul pentru IMM-uri. „Eu am demarat o investiţie de 7 milioane de euro, din care 70.000 este taxa de autorizare. La Inspectoratul în Construcţii aceştia câteodată nici nu vin, dar încasează banii, iar timbrul pentru Ordinul Arhitecţilor este un jaf la drumul mare. Oameni buni, oricine construieşte ceva în ţara asta plăteşte o taxă către o entitate privată. E ca şi cum noi am pune o taxă tuturor celorlalte companii din România”, a declarat într-o conferinţă de presă Florea Pârvu, vicepreşedinte al Consiliului pentru IMM-uri. Potivit calculului efectuat de el, la final trebuie să dea taxe suplimentare de circa 200.000 de euro la o investiţie de 7 milioane de euro. Micii investitori cer reducerea cuantumului acestor taxe pentru încurajarea investiţiilor.
Un alt punct reclamat de companii este perioada mare de timp în care se obţine autorizaţia de construcţie şi numărul mare de avize necesare, între 15 şi 100. „O autorizaţie de construcţie se obţine între 6 luni şi 2 ani. Dacă obţii o autorizaţie în 4-5 luni e o performanţă”, a spus Pârvu. Consiliul pentru IMM-uri a mai semnalat şi o altă anormalitate, când planul urbanistic general (PUG) al unui oraş ajunge să fie schimbat cu planuri urbanistice zonale (PUZ) făcute de firme private. PUZ-urile, în mod normal, trebuie să detalieze anumite zone din PUG, fără a modifica parametrii. „Vine unul cu o intervenţie şi într-o zonă cu două etaje el face zece”, continuă vicepreşedintele Pârvu. Consiliul pentru IMM-uri propune interzicerea prin lege a iniţierii şi plăţii acestor planuri zonale de către persoane fizice sau juridice, acesta fiind un atribut exclusiv al consiliilor locale, ce au responsabilitate directă în coerenţa urbanistică a oraşului.
Dar păienjenişul de piedici nu se termină aici, pentru că documentele cadastrale procurate de la Oficiul de Cadastru pentru anumite zone conţin în dese rânduri informaţii neactualizate, de la finele anilor ’70 sau spaţii albe, adică terenuri introduse în intravilan. Astfel, investitorul e obligat să obţină pe banii şi pe nervii săi informaţii de la toţi furnizorii de utilităţi (apă, curent, gaze, canalizare) pentru a vedea dacă pe sub teren nu trec conducte sau cabluri. În privinţa numărului mare de avize necesare, între 15 şi 100, micii întreprinzători cer înfiinţarea unui Birou unic care să analizeze viitoarea construcţie şi să emită un singur aviz.
Citește pe Antena3.ro
