Suma de 79,91 miliarde de euro, repartizată României prin planul de redresare economică a Uniunii Europene, nu va veni sub formă de ploaie cu bani gratuiți, cum lasă să se înțeleagă politicienii entuziasmați de victoria repurtată la Bruxelles. Mai mult de jumătate din această sumă este compusă, de fapt, din împrumuturi rambursabile (e adevărat, la costuri minime), iar partea nerambursabilă o vom primi doar după realizarea investițiilor din banii noștri.
Într-un cuvânt, până să ajungă acești bani să „irige” economia reală și să intre în conturile beneficiarilor, România va trebui să facă rost de cel puțin jumătate din cei 80 de miliarde de euro, atât pentru investițiile care urmează a fi decontate (prin schemele nerambursabile), cât și pentru cofinanțări și acoperirea celorlalte costuri de creditare. Mai mult, va trebui să se prezinte cu proiecte și planuri concrete, pe deplin finanțabile, dar și cu angajamentul că va respecta democrația, statul de drept și valorile europene.
Principiul de bază în alocarea fondurilor structurale este că beneficiarul investește din surse proprii (!) sumele necesare proiectului și abia pe urmă - eventual cu o mică prefinanțare - primește banii înapoi pentru acele cheltuieli care sunt apreciate ca eligibile. Aflată în aceeași situație, România va trebui să investească mai întâi 40 de miliarde de euro (jumătatea reprezentând granturile și ajutoarele nerambursabile) pentru a avea ce să deconteze ulterior, adică să primească înapoi banii investiți.
Cât despre jumătatea care reprezintă împrumuturi, acestea vor fi atrase cu dobânzi și costuri mici, dar numai pe baza unor proiecte viabile, „bancabile” cum se numesc în termeni de specialitate. Iar ca stat beneficiar, România trebuie să prezinte cât mai repede posibil un plan general de reziliență (sarcină care îi revine Ministerului Fondurilor Europene), Planul Național Strategic (sarcină a Ministerului Agriculturii) și documentația aferentă Acordului de parteneriat privitor la bugetul UE 2021-2027.
Dobânzi mici la credite mari
Dacă finanțarea de 80 de miliarde de euro, acordată României, va avea o structură apropiată celei la nivel european, ar însemna că peste 50% din sumă, adică peste 41 de miliarde de euro, ar constitui datorie, iar diferența va fi concretizată în fonduri nerambursabile. Cel mai probabil, însă, dobânda plătită pentru acest tip de împrumut va fi mai mică decât cea achitată în mod obișnuit de statul român, pentru că împrumutul va fi preluat de Comisia Europeană, care accesează finanțări la costuri mai reduse. De asemenea, plafonul contribuțiilor statelor membre la resursele Comisiei Europene urmează să fie ridicat temporar la 2% din Venitul Național Brut (VNB), față de 1,23% cât este în prezent. Așadar, chiar și fondurile nerambursabile vor fi suportate, indirect, de contribuabilii din UE - implicit, și de România.
Folosirea banilor trebuie dezbătută public
„Din punctul meu de vedere, este firesc ca împrumuturile să aibă o pondere mai mare, pentru că ai mai multă grijă de bani atunci când știi că trebuie să îi rambursezi”, a declarat, pentru Jurnalul, consultantul fiscal Dan Schwartz. El consideră că „banii trebuie folosiți pentru redresarea economiei și a puterii de cumpărare a populației în condițiile crizei generate de COVID-19 și mai puțin în proiecte de dezvoltare viitoare”. Consultantul consideră, de asemenea, că „este necesară o dezbatere publică în vederea utilizării acestor bani, astfel încât mediul de afaceri, reprezentanții salariaților să își prezinte opiniile”.
Tot despre transparență în folosirea acestor bani vorbește și analistul economic Iancu Guda. În opinia acestuia, „momentan sunt bani și idei pe hârtie”, iar pentru a le implementa este nevoie de următoarele principii:
- obiectivul minim privind rata de absorbție trebuie să fie 75%, ceea ce ar însemna aproximativ 4,5% din PIB pe an, la care se adaugă investiții publice finanțabile intern (aproximativ 3% din PIB pe an);
- aceste fonduri sunt de investit, nu de cheltuit, adică nu se pot aloca pentru cadouri electorale de majorări pensii sau alocații;
- o reformă administrativă profundă, prin oameni competenți, capabili să implementeze și să execute aceste proiecte.
Cei trei piloni ai finanțărilor
Planul de redresare la nivel european este structurat pe trei piloni. Primul pilon, cu bugetul cel mai consistent, 560 de miliarde de euro, reprezintă sprijinul acordat statelor membre pentru investiții și reforme. Guvernele vor fi ajutate să inițieze planuri naționale pentru climă și energie și să aplice acordurile de parteneriat și programele operaționale din fondurile UE. Al doilea pilon se referă la stimularea investițiilor private, finanțările fiind canalizate către companii din sectoarele, regiunile și țările cele mai afectate. Al treilea pilon vizează domeniul sănătății și se referă la prevenirea îmbolnăvirilor, pregătirea pentru criză, achiziționarea de medicamente și echipamente sanitare
Dobânda va fi, probabil, cea la care se împrumută CE plus o marjă nesemnificativă. Avantajos pentru România, întrucât oricum va fi sub nivelul la care putem obține credite de pe piețele internaționale.
Dan Schwartz, consultant fiscal