"Astazi e ziua ta..." - Alexandru Zub

Ca sa nu repetam greselile trecutului, trebuie sa nu ne uitam istoria. Sarbatoritul de astazi se afla la conducerea Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi si in urma cu 32 de ani devenea doctor in stiinte istorice. Astazi, istoricul si scriitorul Alexandru Zub implineste 71 de ani

"Lovesti intr-un loc si crapa in altul"

"Imi primesc noul an cu griji si cu melancolie pentru ca am multe treburi de facut si sper sa le pot face fata. Asa este meseria de istoric, una care cere un mare efort de informatie, de articulare a datelor, de interpretare a lor s.a.m.d, in cazul sigur, angajamentele de natura aceasta, a cercetarii, se dubleaza de anumite obligatii de ordin social, academic, anumite indatoriri in materie didactica si bineinteles in spatiul publicisticii, unde am iarasi datorii ritmice, asa incat ma simt mobilizat mereu. Pentru ziua mea am un plan de munca si va fi atat de discret, incat nu va stii lumea. De doua aniversari imi amintesc in mod deosebit: cea de la 40 de ani si a doua este cea de la 50 de ani, cand din nou niste colegi au fost atenti cu mine si m-au captat pentru cateva ceasuri de seara. Din pacate, timpul a trecut de la un moment dat foarte repede, nu este doar cazul meu, se intampla cu cei mai multi, cel putin cu spiritele active, cu cei care au proiecte in viata si isi dau seama ca proiectele nu pot fi duse niciodata pana la capat, ca ramai mereu intr-un fel descoperit si dator, deci ce sa spun, in cazul meu e o intreaga biblioteca, o arhiva, un atelier in miscare ce ma apasa si stiu bine ca nu pot sa fac cat as vrea. Eu m-am orientat destul de timpuriu spre acest domeniu, inca din vremea scolaritatii medii, dar a trebuit sa optez mai limpede in timpul studiilor superioare si bineinteles, dupa un lung pasaj recruzionar, am fost inchis politic intre anii ’58 si ’64, dupa acest interval a trebuit sa reiau munca insa cu ocolisuri, prin biblioteci, pe santiere pana intru de fapt in meseria mea, in cercetare, relativ tarziu, asa incat presiunea timpului vine la mine din mai multe directii, nu numai din trecerea normala a anilor, ci si din faptul ca am avut aceasta intrare tarzie in spatiul social. E greu de spus care e cea mai mare satisfactie a vietii mele, in primul rand e ca am reusit sa obtin o anumita racordare a discursului meu la ceea ce se intampla in istoriografia lumii in anii cand eram in plina forta, anii ’60, ’70, ’80, si faptul ca am reusit ca in felul acesta sa pot influenta si un grup de tineri si mai putin tineri din jurul meu, in ultimii 15 ani raspunderea conducerii Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi, incat va dati seama ca proiectele mele personale se leaga de proiectele altora, de fapt rezulta de aici si o anumita satisfactie a muncii de echipa, a efortului de a asigura o continuitate a travaliului stiintific. Nu am crezut in rolul planurilor pentru simplul motiv ca in viata, ca si in istorie, lovesti intr-un loc si crapa in altul, dar daca iti iei in serios meseria, planurile se nasc aproape de la sine si sunt totdeauna mai numeroase si mai greu de implinit. Dorintele se adreseaza Cerului, dar imi doresc de ziua mea evident sanatate, putere de munca, puterea de a suporta consecintele convulsiilor si a confuziilor prin care trece lumea noastra, ceea ce nu e un lucru putin."