Astăzi e ziua ta: Horaţiu Mălăele

Fabulosul Horatiu Malaele, unul dintre cei mai iubiti artisti romani, implineste astazi 60 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"Doamne, ce fel de paine voi mai fi fiind si eu, si pentru cine?"
"Acum cand, de preaplin, rastorn galeata anilor, un aer bland, frumos mirositor, se strecoara in mine si un freamat tainic pune stapanire pe amintirile mele anchilozate de pulberea uitarii. Si ma intreb, precum Nichita, «Doamne, ce fel de paine voi mai fi fiind si eu, si pentru cine?». S-a rascolit mult in mine vorba unui mos din zona Parangului, care spunea ca «era mai bine cand era mai rau!». Este aici un amestec de umor taranesc cu un polonic din candoarea lasitatii; un fel de cinism mascat, tipic oamenilor de la munte, pentru care Istoria si Timpul sunt doua ceva-uri ce traiesc pe langa casa omului.

... Si mi-am adus aminte mai clar ca niciodata si, aparent fara nici un fel de legatura, de criticul Manolescu dintr-o Romanie literara disparuta, de un cenaclu literar, de Iaru, de Cartarescu cu a lui «Femeie, Femeie, Femeie», de «Cronica» seniorului criticii romane, Valentin Silvestru, de nebunul «Marilor orase» Fanus Neagu, band spirt trecut prin paine cu lotcarii Brailei, de marele actor Victor Rebengiuc, fiul demonizat al «Lungului drum al zilei catre noapte» sau chiriasul apocaliptic al «Azilului» lui Gorki, de jurnalul inteleptului Liiceanu cu si despre Noica – «inainte-mergatorul –, unde am aflat, cu cartea pe genunchi si de-mprumut, cine au fost si ce-au mai facut unu’ Plesu si Radu Bogdan, Cioran si Paleologu, Steinhardt si cu Eliade; poezia fragila a tunarului Paunescu, poezia sotioasa, cu talc, scrisa de geniul bufonului slobozit in Bucuresti, Mircea Dinescu, Horia Lovinescu, din stirpea marilor boieri luand masa la «Capsa» cu Dostoievski si band pe ascuns la «Podgoria» votca cu votca, sa nu le amestece, prea blanda Blandiana sadind arpagicul in curtea damnata a singurului nostru mare tiran, Vadim istoriologul plimbandu-ne orgoliul prin spatiul carpato-danubiano-pontic, romantismul actorului-poet Emil Botta, figura crepusculara si nepereche, de «Leonce si Lena» al Teatrului Bulandra dintr-o zodie binecuvantata, cand Ogasanu si Caramitru dadeau lectii de actorie si prietenie, iar noi ne uitam chioras la Marinus, Dinica si Toma, la mesterul Cotescu, la George, marele disparut.

La ceas aniversar, in noaptea nedumeririi mele stau cu lumanarea stinsa si caut lumina intr-un cantec de Arghezi: «Si-am voit atuncea sa sui, si-n pisc sa fiu, O stea lucea pe ceruri: in cer era tarziu.»"