"Astăzi e ziua ta..." - Mihai Unghianu

"Mi-ar fi plăcut să trăiesc în epoca sclavagistă..."
Mihai Unghianu, secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor, a împlinit ieri 61 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Mi-ar fi plăcut să trăiesc în epoca sclavagistă..."
Mihai Unghianu, secretar general adjunct al Camerei Deputaţilor, a împlinit ieri 61 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"În general, o zi obişnuită în viaţa mea începe în jurul orei cinci, cînd plec la plimbare cu cel mai inteligent cîine pe care l-am cunoscut, domnul Papy, un samoede alb, superb. În jurul orelor 7:30-8:00 plec la serviciu, unde în general rămîn pînă în jurul orelor 19:00-19:30. În acest interval de timp analizez şi avizez acte interne, coordonez diverse activităţi şi am întîlniri de lucru şi protocolare cu diverse persoane din interiorul Parlamentului sau din afară. Seara mă relaxez privind la televizor, de principiu la emisiunile realizate de Mihai Gâdea împreună cu Jack Cristoiu sau citind o carte.

Din punct de vedere profesional, am fost atras de lumea calculatoarelor datorită în principal lecturii, diverselor lucrări SF care în perioada tinereţii mele ocupau un eşantion important din viaţa literară. Mi-am iubit foarte mult profesia şi o îndrăgesc în continuare. Domeniul IT este fascinant prin realizări şi prin viteza de schimbare a generaţiilor soft şi hard şi nu în ultimul rînd prin preluarea multor operaţiuni dificile din munca umană.

Nu fac politică, în general fiind cooptat în diverse structuri sociale ca un specialist în domeniul IT şi în cel al organizării la scară mare a diverselor structuri administrative. Nu am avut momente de cumpănă serioase în existenţa mea de 60 de ani. Nici trecerea de la un sistem social la altul nu m-a surprins, datorită faptului că am efectuat stagii de pregătire în domeniul IT şi înainte de 1989, dar şi datorită lecturilor de economie politică, management şi sociologie. În această perioadă lungă de timp am simţit şi simt în continuare o mare dezamăgire în ceea ce priveşte incapacitatea societăţii româneşti de a dezvolta domeniul IT. Avem şi formăm în continuare serii de tineri geniali în domeniul matematicii şi IT-ului, dar nu reuşim să-i stabilizăm în locuri de muncă naţionale, bine retribuite şi cu perspectivă profesională pe măsură. Realmente îmi pare foarte rău.

În toate etapele vieţii mele profesionale, în care am ocupat foarte multe funcţii de conducere (în sistemul public, bancar şi de asigurări), am încercat să respect un principiu de viaţă pentru mine: «Trebuie să construiesc şi să realizez ceva durabil la fiecare loc de muncă pe care l-am avut».

Realizînd o introspecţie realistă, mă consider o persoană cinstită cu profesia şi cu munca mea. Sînt nevoit să recunosc că unul din cele mai mari păcate pe care mi le reproşez este faptul că de foarte multe ori mi-am neglijat familia, acordînd prioritate exclusivă problemelor profesionale. Azi consider că este un mare păcat şi sper din tot sufletul că voi încerca să remediez acest lucru măcar acum, în ceasul al doisprezecelea.

Am trăit foarte multe experienţe profesionale şi de viaţă. Am întîlnit foarte multe persoane de rang înalt sau cotate ca somităţi în domeniu. Mulţi prieteni mă sfătuiau să scriu o carte referitoare la aceste aspecte. Recunosc că îmi este teamă să fac acest lucru. Poate şi datorită faptului că nu ştiu dacă aş avea talentul să exprim corect emoţiile sau evenimentele trăite.

Dacă ar fi posibil să îmi aleg o perioadă în care aş vrea să trăiesc, aceasta ar fi în epoca sclavagistă, în Grecia antică; evident, nu aş vrea să fiu sclav, ci un om care să citească şi să împărtăşească cunoştintele acumulate şi altor persoane. Toate acestea sînt vise. În orice caz, îmi doresc foarte mult ca pe viitor ţara noastră să intre cu adevărat într-o situaţie de normalitate, să poată fiecare om să muncească în ţara lui, să fie bine retribuit şi să fie bine îngrijit din punct de vedere al sănătăţii, al culturii şi al libertăţilor religioase. Mi-aş dori ca politicienii să fie nişte persoane foarte bogate, care să se gîndească exclusiv la popor şi nu la un interes mercantil propriu. Sper ca la un moment dat aceste deziderate să nu mai fie vise, ci să fie realizate. Dacă este posibil să-mi fac singur o urare, acesta ar fi : «Multă sănătate pentru mine şi familia mea!».

În încheiere ţin să mulţumesc Jurnalului Naţional pentru amabila invitaţie de a fi protagonistul acestei rubrici. Această invitaţie mă onorează."