Astăzi e ziua ta... Virgil Popescu!

“Dragoste şi devotament pentru muzică”
Absolvent al Conservatorului “G. Enescu” din Iaşi, secţia vioară, nu s-a gândit vreodată că ocupaţia sa de bază va fi aceea de compozitor şi cu atât mai puţin de profesor de muzică la grădiniţă. Virgil Popescu împlineşte mâine 54 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

Desen de Romeo Răileanu

“... Dacă s-ar întâmpla ca de fiecare dată, de ziua mea, să fiu foarte ocupat, ar fi perfect. E drept că în ultimii 15 ani cam aşa s-a întâmplat şi am fost extrem de fericit. Nimic nu mă poate mulţumi mai mult decât să-mi serbez ziua de naştere în discreţie totală, mascată perfect de o activitate care să-mi facă plăcere. Anul ăsta, ziua mea fiind joi, voi fi la una dintre grădiniţele la care predau muzică şi, ca în anii copilăriei, voi împărţi bomboane copiilor de la toate grupele.

Dacă ar trebui să punctez câteva dintre împlinirile mele ca muzician, cred că una foarte importantă pentru mine e aceea că de foarte multe ori am impresia că sunt respectat şi apreciat de colegii de breaslă în special, şi de mulţi oameni în general. În ciuda faptului că nu am foarte multe melodii cunoscute. Mi-aş reproşa faptul că nu m-am zbătut mai mult ca multe dintre creaţiile mele să fi fost mai promovate, deci mai cunoscute, deşi vina nu-mi aparţine în totalitate. Urăsc în general compromisurile... şi ar fi trebuit să fac multe, împotriva voinţei mele, pentru promovarea muzicii mele...

Dar m-am resemnat... Deşi melodia «Te iubeam» (cea mai cunoscută din creaţia mea), interpretată de Oana Sârbu în 1987, nu a fost difuzată nici pe departe aşa cum se obişnuieşte astăzi sau cum au beneficiat alţi compozitori cu melodiile lor în anii ’85-’90, totuşi a reuşit să se impună.

Şi mai sunt cel puţin 10 melodii din creaţia mea care ar fi trebuit să se bucure de aceeaşi apreciere... Şi mai sunt foarte fericit că am avut ocazia să compun în urmă cu şapte ani muzică pentru baletul «Visul unei nopţi de vară» (o comandă pentru o şcoală de balet din Schweinfurt – Germania), lucrare pentru care am primit Premiul Uniunii Compozitorilor din România în anul 2002.

Şi mai sunt fericit pentru faptul că, datorită regretatului Ludovic Spiess, am avut plăcerea să văd montat acest balet la Opera Română din Bucureşti. Chiar dacă n-au avut loc decât trei reprezentaţii, numele meu pe un afiş al Operei Române a însemnat mult pentru mine.       

Îmi place să cred că sunt original, chiar dacă uneori originalitatea are un preţ cam piperat: să nu corespunzi gustului promovat de cei care hotărăsc destinele evoluţiei, dar mai ales al involuţiei muzicii comerciale, adică producătorilor.

Pentru noul an de viaţă nu-mi doresc nimic special. Dacă lucrurile decurg normal, cu sănătate şi linişte sufletească, de restul mă ocup eu. Reţeta, în ceea ce mă priveşte, e simplă şi sigură: seriozitate, generozitate, pasiune şi o imensă dragoste şi devotament pentru muzică.”