Vacanţa de iarnă

Ilustraţiunea Romănă, 14 decembrie 1932: "Reporterul, care semnează simplu "Igor", descrie veselia ce ii cuprinde pe elevi in ultima zi de şcoală, cănd pănă şi cei mai liniştiţi se lasă imboldiţi de spiritul vacanţei şi se pun pe şotii. Copiii işi povestesc intămplările cu Moş Crăciun."

Ilustraţiunea Romănă, 14 decembrie 1932

Reporterul, care semnează simplu "Igor", descrie veselia ce ii cuprinde pe elevi in ultima zi de şcoală, cănd pănă şi cei mai liniştiţi se lasă imboldiţi de spiritul vacanţei şi se pun pe şotii. Copiii işi povestesc intămplările cu Moş Crăciun.

Nimic mai emoţionant decăt ultima zi de şcoală. Minutele sunt, ce e drept, secole. Trec cu greutatea unui car cu boi. Parcă profesorii n-ar şti că vin sărbătorile cu noianul lor de bucurii nesfărşite pe care le-au gustat şi ei căndva. Ar putea, la urma urmei, cu oarecare bunăvoinţă, să suprime ultima zi de şcoală: doar ştiu şi ei destul de bine că "ultima zi" este mai anevoioasă decăt tot restul anului... au fost şi ei căndva şcolari, aşteptănd cu infrigurare vacanţa...

Clasa este mai vioae ca deobicei. Sburdălnicia unei intregi săptămăni s-a concentrat in cea de pe urmă zi de şcoală: şi cei mai cuminţi au devenit neastămpăraţi, cuprinşi de o inexplicabilă febră. Au devenit vorbăreţi şi jucăuşi, cum n-au fost niciodată. Chiar cel mai tăcut dintre toţi, Dumitrescu Brebelea, pelticul pe care camarazii il poreclesc "mutu", vociferează cu glas de megafon.

Chestorul care nu mai poate stăpăni mulţimea de şcolari nebunatici şi-a trecut "prerogativele" şi "răspunderea" unui ajutor de ocazie. Zadarnic acesta agită nuiaua cu care altădată chestorul făcea adevărate minuni: nu-l mai ascultă nimeni... Aşa sunt revoluţiile chiar cănd se petrec intr-un pahar cu apă.

Cineva desinează la tablă un "Moş Crăciun" pe care-l impodobeşte cu cele mai caligrafice litere pe care le-a scris vreodată: "Sărbători fericite". Aşa cum l’a "pictat" - seamănă mai mult cu profesorul de limba romănă căruia o mănă stăngace i-a agăţat mustăţi şi barbă de cretă.

"Spectatorii" din primele bănci răd cu poftă: ce va spune profesorul? Ei ştiu bine că in preajma vacanţei un exces de bunătate duce pănă la amnistia celor mai grele păcate; dar pentru o asemenea nevinovată glumă?

Orele de curs s’au transformat in jumătate şi sferturi de oră; de aceia larma merge intr’un adevărat crescendo de muzică wagneriană.

Din fund, foot-ball-iştii clasei aruncă cu gogolaşe mari de hărtie: vai de urechile şi capetele celor ce se incumentă să mai aştepte in bănci! Sportul e sport şi cine nu iubeşte sportul merită loviturile mingiilor de hărtie care sboară dintr’un colţ in celalt cu viteza unor mici ghiulele.

In mijlocul acestui mic şi gălăgios infern in care cei mai mulţi intrevăd inceputul vacanţei, căţiva discută. Un roşcovan povesteşte vecinului cum, pentru prima oară, a descoperit anul trecut că "moş Crăciun" este şoferul vecinului pe care l’a "prins" odată in camera guvernantei...

- Cănd m-a intrebat "Moş Crăciun" dacă invăţ bine, i-am răspuns destul de inţepat: "desigur", pentru că invăţ in camera guvernantei noastre... "Moş Crăciun" a clipit şiret din ochi vindecat pentru totdeauna să mă mai intrebe "chestiuni delicate"...

Altul, ceva mai micuţ, povesteşte intămplarea de acum căţiva ani cănd n-a dormit toată noaptea, aşteptănd paşii moşneagului care avea să aducă un pom incărcat cu daruri...

Moşneagul a venit, a bătut la geam, şi’n loc de pom a lăsat o scrisoare: "anul acesta nu capeţi nimic, pentrucă te-am văzut odată fumănd un capăt de ţigare"...

- Am plăns pentru că nu făcusem in viaţa mea un asemenea păcat. In urmă, după vacanţă, am aflat că Niculescu I. Virgiliu, colegul meu de bancă, făcuse o asemenea glumă...

Ultima oră de curs. Dirigintele clasei vorbeşte cu glas domol despre "datoriile elevilor in vacanţă", despre insemnătatea zilelor de sărbătoare şi despre morala ce se desprinde pentru fiecare copil care trebue să creadă in invăţătura, sfatul şi pilda Măntuitorului.

Toate capetele numai "ochi şi urechi" - ascultă cuvintele mişcătoare ale bătrănului şi blăndului dascăl, care grăeşte atăt de frumos!

Parfumul amintirilor

"Vacanţă mult aşteptată, bine ai venit! Tu eşti visul de toată ziua al miilor de copii imbujoraţi la găndul minunilor şi bucuriilor tale. Celor mici le dărueşti o impărăţie fără de pereche, in care fiecare vede o poveste fermecată; celor mari, parfumul amintirilor depărtate, cănd erau şi ei micuţi: a fost odată... Mă revăd şi eu şcolar sărguincios in preajma acelor vacanţe, pe care le aşteptam cu evlavie... Pe atunci Moş Crăciunul nostru era "autentic" in atmosfera vieţii patriarhale in care am crescut..."

Ilustraţiunea Romănă, 14 decembrie 1932

"In exuberanta şi nestăpănita bucurie a celor cuprinşi de febra «vacanţei care Incepe», este totuşi un cap micuţ şi trist care contrastează cu toate celelalte... Un copil blajin, cu ochi cuminţi, care priveşte prin geam in albastrul zării depărtate... Un orfan pentru care vacanţa, afară de odihna zilelor, nu-i aduce nici o altă bucurie... găndeşte, poate, micuţul, la colegii săi pe care un cămin incărcat cu bunătăţi şi daruri ii aşteaptă cu drag; la camarazii cărora soarta le-a hărăzit părinţi, fraţi, surori - lumina tuturor bucuriilor; la sărbătorile cari se apropie, triste ca sufletul său.."

Ilustraţiunea Romănă, 14 decembrie 1932