Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astazi, in Calendarul roman era venerata Anna Perenna, zeita a fertilitatii pamantului, "zana nutritoare si fructuatoare de primavara si Anul Nou" (At. M. Marienescu), imaginata asemenea divinitatilor de sfarsit si inceput de an "acusi ca si o baba batrana, acusi ca si fata tanara si mandra". Oamenii ieseau sa petreaca la iarba verde, mergeau "in padurita zanei, langa Tiber", unde se ospatau, dansau si cantau despre povestea ei de dragoste cu zeul Marte. Tot acest ritual avea loc in antichitatea romana, in fiecare an la 15 martie, inainte de primul arat.
In majoritatea mitologiilor, plugul este simbolul fertilitatii si al fecunditatii, fiind folosit initial in context ceremonial. Fierul plugului, imagine a masculinitatii virile, penetreaza brazda – simbol al feminitatii germinative, rascolind pamantul si unind barbatul cu femeia, cerul cu lumea noastra, durerea cu viata. Dimensiunea sacrala a acestei unelte agricole este confirmata atat de scrierile lui Herodot despre scitii din Dacia si "initierea muncii sacre a pamantului cu plugul de aur cazut din cer", precum si de povestile populare ale romanilor, in care Dumnezeu ia plugul de pe deal si il muta pe cer, unde il vedem si astazi in noptile senine de vara. Nu trebuie sa uitam de obiceiul inchiderii satului intr-un cerc magic, protector, prin tragerea unei brazde apotropaice in caz de epidemii sau invazii de lacuste.
Plimbat ceremonial pe ulitele satului la cumpana dintre ani, scos de sub streasina in luna lui Faurar pentru a fi curatat si ascutit, apoi adus in fata casei in mod festiv de Mucenici pentru a anunta deschiderea ciclului sarbatorilor de primavara, plugul patroneaza inceputul anului nou agrar. "Pornirea plugului" reprezenta una dintre cele mai importante sarbatori ale satului romanesc de odinioara. In comunitatile agricole, la fel ca in cele pastorale, exista si un repertoriu impresionant de cantece specifice, la loc de cinste aflandu-se "cantecele de plug".
In satele transilvane, primul fecior care iesea cu plugul la arat era numit Crai si avea dreptul sa judece si chiar sa-i pedepseasca pe cei lenesi sau pe cei care au incalcat regulile comunitatii, ignorand randuiala satului. Totodata, existau nenumarate obiceiuri, superstitii si practici magice, legate de primul arat, unele dintre ele adevarate relicte ale unui cult arhaic agricol, de purificare si fertilitate. Solemnitatea gesturilor rituale din aceasta zi impresioneaza si obliga. Etnologul sibian Gherasim Rusu Togan consemna in lucrarea "Viziuni Stravechi": "Taranul, cand baga plugul in brazda, uda plugul ca sa-i mearga bine, apoi, in noaptea de dinaintea muncii, nu se culca laolalta cu femeia, nu da nimic din casa, iar dimineata se spala si se ingrijeste de el femeia ca sa se imbrace curat".
Ce se intampla in Bucovina la pornirea plugului aflam de la Simion Florea Marian: "Dupa ce l-au tras in mijlocul ograzii, iese stapana casei cu o cofa in care se afla apa si un strut de busuioc, cu un topor, cu tamaie aprinsa, o bucata de paine si putina sare, se apropie de plugul cu boi si de plugari, ii afuma cu tamaie si ii stropeste cu aghiazma zicand: «Cat de curata/ E tamaia/ Si aghiazma,/ Asa de curati/ Si voi sa umblati,/ Nicicand sa nu dati/ Peste vreun moroi/ Sau vreun strigoi,/ Sa va faca rau». Dupa ce a inconjurat, a tamaiat si a stropit de trei ori boii, plugul si carul, precum si pe plugari, apa ramasa este varsata pe picioarele boilor, painea si o parte din sare sunt date plugarilor si boilor pentru a le manca, iar tamaia si toporul sunt puse jos, dinaintea boilor, pentru ca acestia, inainte de plecare, sa treaca peste ele".
Citește pe Antena3.ro
