Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Totodată persoanele cu dizabilități au mai puține șanse de a obține un loc de muncă cu normă întreagă, dar și mai puține oportunități de angajare, existând numeroase situații în care li se încalcă drepturile.
Persoanele cu dizabilități au dreptul de a beneficia de șanse egale pe piața muncii, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă și remunerația. Dreptul la salariu egal pentru muncă egală sau muncă de valoare egală este unul dintre principiile Uniunii Europene (UE) consacrate în tratatele sale. Chiar dacă accesul egal la locuri de muncă s-a îmbunătățit de-a lungul anilor, diferențele de forță de muncă și de salarizare rămân o realitate, conform datelor publicate de Organizația Internațională a Muncii (ILO).
Persoanele cu dizabilități sunt plătite cu 12% mai puțin pe oră La nivel global, persoanele cu dizabilități sunt plătite cu 12% mai puțin pe oră decât alți lucrători, decalajul neputând fi explicat de diferențele socio-economice. În condițiile în care persoanele cu dizabilități se integrează mai greu pe piața muncii, atunci când o fac, au tendința de a câștiga mai puțin decât omologii lor fără dizabilități, avertizează ILO
Datele prezentate relevă că persoanele cu dizabilități sunt plătite în medie cu 12% mai puțin pe oră, comparativ cu alți lucrători, 9% din acest decalaj neputând fi explicat prin diferențele de educație, vârstă sau domeniul de activitate. Situația este mai gravă în țările cu venituri mici și medii. Diferența salarială pentru persoanele cu dizabilități în aceste țări atinge 26%, din care aproape jumătate nu poate fi explicată prin diferențele socio-economice. Cum arată situația femeilor cu dizabilități pe piața muncii
Chiar dacă femeile cu dizabilități reprezintă 25,9% din populația totală de femei din UE și 60% din populația totală de peste 100 de milioane de persoane cu dizabilități, acestea continuă să se confrunte cu discriminări multiple în toate domeniile vieții, inclusiv cu dezavantaje socio-economice, rate scăzute de ocupare a forței de muncă și rate ridicate ale sărăciei. Dacă există o diferență semnificativă în ceea ce privește accesul pe piața muncii pentru femeile cu dizabilități, există diferențe notabile și în ceea ce privește salarizarea.
Resursele financiare mai reduse și sărăcia sunt, prin urmare, o realitate pentru multe femei cu dizabilități care lucrează cu normă întreagă sau cu jumătate de normă. Pe cale de consecință, resursele financiare ale femeilor cu dizabilități sunt mai mici decât cele ale bărbaților cu dizabilități și ale femeilor fără dizabilități. Totodată, femeile cu dizabilități se confruntă cu inegalități salariale din cauza stereotipurilor și a prejudecăților bazate pe genul și dizabilitățile lor.
Cauzele discriminării salariale Printre numeroasele bariere, cauzele din spatele diferențelor de angajare și de salarizare sunt multiple: niveluri scăzute de educație și formare; stigmatizarea și discriminarea sau echilibrul dintre viața profesională și viața privată, femeile petrecând mai mult timp desfășurând muncă neplătită informală și responsabilități de îngrijire.
Citește pe Antena3.ro
Cifrele UE arată că aproximativ 49% dintre femeile cu dizabilități, cu vârsta cuprinsă între 20-64 de ani, sunt angajate, comparativ cu 53,9% dintre bărbații cu dizabilități din aceeași grupă de vârstă. În ceea ce privește angajarea cu normă întreagă, doar 20% dintre femeile cu dizabilități sunt angajate cu normă întreagă, comparativ cu 29% dintre bărbații cu dizabilități, 48% dintre femeile fără dizabilități și 64% dintre bărbații fără dizabilități. Astfel, statutul femeilor cu dizabilități pe piața muncii nu doar că este inferior femeilor fără dizabilități, ci și celui al persoanelor cu dizabilități de sex masculin.
În România, persoanelor cu dizabilități le-au fost acordate mai multe beneficii menite să compenseze diferența de salarizare, cum ar fi: posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi în situația în care beneficiază de recomandarea comisiei, concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare, îndemnizație lunară la care se adaugă salariul lunar, îndemnizație pentru handicap sau îndemnizația de însoțitor și scutiri de impozit pe venit pentru persoanele cu handicap grav sau accentuat (gradele 1 și 2). În același timp, angajatorii trebuie să elimine barierele care împiedică persoanele cu dizabilități să se integreze pe piata muncii, să își exercite profesia în condiții adaptate nevoilor individuale și să aibă parte de o remunerație corectă.
Material realizat în cadrul proiectului MĂSURI ACTIVE PENTRU CREȘTEREA PARTICIPĂRII ORGANIZAȚIILOR SOCIETĂȚII CIVILE PE PIAȚA MUNCII”, Cod SMIS: 300609 Proiectul este cofinanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European+ prin Programul Operaţional Educație și Ocupare 2021-2027 Pentru detalii suplimentare legate de proiect puteți contacta Asociația pentru Implicare Socială, Educație și Cultură (ASISED) E-mail: proiecte.asised@gmail.com, telefon: 0784.529.194
