x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Nu făcea nici un efort să placă"

0
Autor: Monica Andronescu 19 Mai 2009 - 00:00

A descoperit, a dezvăluit, a răsădit iar fiecare rând şi fiecare cuvânt scris de Liviu Rebreanu. Timp de 40 de ani, profesorul Niculae Gheran s-a dăruit editării operei celui considerat la noi inventatorul romanului modern. A fost recompensat cu Premiul Academiei Române, al Uniunii Scriitorilor, premiul Perpessicius şi numeroase diplome de excelenţă.

A cunoscut însă de multe ori şi gustul dezamăgirii. Dar fidelitatea de-o viaţă pentru opera unui scriitor este, din păcate, în lumea noastră, arareori răsplătită aşa cum ar merita... Povestea a început demult, în alt veac, în sala de la Ateneul Român.


Jurnalul Naţional: Când şi cum s-a întâmplat prima dumneavoastră întâlnire cu Liviu Rebreanu?
Niculae Gheran: Fără să vreţi, mă trimiteţi la anii copilăriei, când în clasa a IV-a de liceu - corespunzătoare azi cu a VIII-a gimnazială - profesorul de română, Dumitru Mazilu, de la "Cantemir Vodă", ne-a dus la Ateneul Român să-l ascultăm pe autorul lui "Ion" în cadrul unui ciclu de conferinţe despre procesul de creaţie.

Tot acolo i-am cunoscut pe Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Ionel şi Păstorel Teodoreanu, încă de pe atunci consacraţi, dar şi pe scriitori de mare vogă în epocă, precum Octav Desila, mai târziu în penumbră. Rebreanu îşi alesese ca temă geneza romanului "Răscoala". Vorbea monoton, mai mult despre silnicia scrisului, decât despre mirajul lui. N-avea muzicalitatea glasului, ca Ionel Teodoreanu, ori vicleşugul vorbelor şugubeţe, ca Tudor Arghezi.

Şi, totuşi, îţi impunea respect prin statura lui falnică, prin întreaga ţinută, de rară sobrietate. Nu făcea nici un efort să placă, precum alţi confraţi, mai apropiaţi de public. Mi-amintesc de ziua când acelaşi profesor ne-a dus la un recital de poezie, la cinematograful "Marna" de pe Calea Griviţei. Când luminile s-au stins în sală, în semiîntunericul de pe scenă a păşit un om cu o pălărie trasă pe ochi, pe care l-am urmărit încremeniţi, până a început să scandeze: "în oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână/ Un bătrân şi c-o bătrână/ Două jucării stricate/ Merg ţinându-se de mână".

Atunci am sărit toţi nebunii în picioare, recunoscându-l pe Ion Minulescu. La prima vedere, reacţia diferită a spectatorilor aş pune-o pe seama vârstei noastre necoapte, dar nu-i doar asta. Dovadă că la concursul de literatură - organizat, în anul 1925, de revista "Ideea Europeană", cu participarea a 61 de scriitori - după trei scrutine, cititorii au votat pe primul loc romanul "Roşu, galben şi albastru" al aceluiaşi Minulescu şi pe locul doi "Pădurea spânzuraţilor".

Şi asta datorită modului zglobiu în care, la ultimul scrutin, poetul şi-a prezentat profesiunea de credinţă, spre deosebire de crezul lui Rebreanu, mai concis şi grav. Semn că, cel puţin în materie de literatură, majoritatea alegătorilor pot greşi.


Şi cum s-a transformat acest prim impact într-o poveste de iubire de-o viaţă?
Mai corect zis: într-o iubire constantă, lipsită de patetism. Poate pentru că din marea lecţie a romancierului, oferită prin obiectivarea creaţiei sale, am reţinut esenţialul: detaşarea autorului faţă de subiectul cercetării. Spre dezamăgirea unora, mărturisesc că pasiunea pentru integrala Rebreanu avea s-apară mult mai târziu.

După sufletul meu, aş fi preferat să mă ocup de propriile scrieri, numai că în epocă soarta prozei satirice, care mă atrăgea, nu era deloc fericită. Aşa se explică de ce la început m-am preocupat de Brăescu, editându-i opera plină de umor în două volume, cărora le-am adăugat şi o monografie. Ideea de a mă apleca asupra creaţiei rebreniene i-a aparţinut profesorului Alexandru Piru, de care mă ataşasem încă din anii studenţiei.




Am rezistat cu încăpăţânare repetatelor sale oferte, convins că era vorba de-o căciulă mult prea mare pentru capul meu. Singura concesie a fost alcătuirea a trei volume în "Biblioteca pentru toţi" unde, în anul 1965, am publicat întreaga nuvelistică rebreniană, pe baza coroborării tuturor textelor existente şi, lucru rar pe vremea aceea, fără nici o amendare de ordin cenzorial.

Ba mai mult, profitând de o apreciere a lui Călinescu, potrivit căreia "Ciuleandra" n-ar fi decât o nuvelă mai lungă, am inclus-o în sumar, pentru prima oară după schimbarea macazului din 1944. Aici m-am oprit, fără să bănui că exact peste 40 de ani, în anul 2005, voi încheia o ediţie critică în 23 de volume.


Ucenic şi calfă în atelierul lui Rebreanu
De ce, pentru că primele examene textologice le trecuserăţi cu bine, tehnica ediţiilor fiindu-vă cunoscută?
Uşor de zis, numai că cine era Rebreanu şi cine eram eu? Ca să nu mai vorbesc de situaţia ingrată în care i se afla opera pe tejgheaua criticii proletcultiste.

După mulţi ani de interdicţie editorială, cu mare greutate a fost reconsiderat tripticul "Ion", "Pădurea Spânzuraţilor" şi "Răscoala", cu textele ciumpăvite la cenzură. În rest, romane precum "Adam şi Eva", "Ciuleandra", "Crăişorul", "Jar", "Gorila" sau "Amândoi", piese de teatru precum "Cadrilul", "Plicul", ori "Apostolii" erau considerate în bloc un tribut adus ideologiei burgheze.

Şi, totuşi, le-aţi tipărit, însoţite de un aparat critic cu mii de pagini de note, comentarii şi variante, considerate unanim ca exemplu de acribie filologică.

 

Nu mă întrebaţi cu ce privaţiuni şi greutăţi. Primele trei tomuri le-am publicat, în 1968, împreună cu Nicolae Liu. îmi propusesem ca întregul corpus să-l realizez în şapte ani, răstimp transformat, pe nesimţite, în 40. M-am consolat cu gândul că, în loc să fac concesii de ordin conjunctural la propria-mi masă de scris, este de preferat să rămân ucenic şi calfă în atelierul domnului Rebreanu, socotit mai viu decât mulţi confraţi de ieri şi de azi.

în rest, munca la o ediţie nu este deloc spectaculoasă pentru ce-l ce-o desfăşoară şi aproape anonimă pentru cei din jur. Deliberat, te îngropi de viu la temelia monumentului înălţat.

 

La piaţă nu te duci cu decoraţiile pe piept
Premiul Academiei Române, al Uniunii Scriitorilor, premiul Perpessicius, alături de multe diplome de excelenţă, nu-s totuşi de ignorat...
E adevărat, numai că la piaţă nu te duci cu decoraţiile pe piept, nici cu diplomele în sacoşă. Ca să vă amuzaţi, vă spun că în ziua când am luat premiul Academiei, mi-am achitat factura la telefon; era prea mic pentru a plăti întreţinerea la bloc. Lasă că uneori se petrec lucruri şi mai absurde: când, în 1981, terminasem cu editarea "operei magna",
în 11 volume, Uniunea Scriitorilor a creat un premiu special pentru seria "Rebreanu" (acordat ulterior şi altor confraţi); când, peste 22 de ani, am terminat definitiv ediţia, adăugându-i alte 12 tomuri, premiul a fost desfiinţat.

 

 

Credeţi-mă c-am râs, considerând că nimic nu putea să-mi coloreze mai bine viaţa decât să particip la un maraton NU de 40 de kilometri, ci de 40 de ani, iar la capătul cursei să nu m-aştepte nimeni. Exact ca în filmul cu Stan şi Bran, în care demult se terminase războiul, iar ei continuau să păzească o tranşee părăsită de camarazii lor. Nu mă întrebaţi cine e Stan şi cine e Bran.

Să adaug că în ţara meşterului Manole, cu lucruri începute, reluate şi neterminate, ediţia "Rebreanu" era prima ediţie critică din cultura veacului al XX-lea, în sfârşit dusă la capăt.

 

N-au intrat zilele în sac...
Nici eu în groapă, fiind îndrituit să scriu mai departe "Arta de a fi păgubaş" din care, deocamdată, a apărut doar primul volum. Important e că nu renunţ să fiu optimist, de unde şi epitaful pe care mi-l doresc la sfârşitul altui maraton: "Fereşte-mă, Doamne, de mai rău!" Rebreanu a păţit-o şi mai rău!

 

Adică?
La Valea Mare, unde a fost înhumat prima oară -, dar nu şi ultima, căci întregul ceremonial s-a reluat de două ori, la cimitirul Bellu din Bucureşti, pe măsura dobândirii unui loc mai convenabil - în Valea Mare, spuneam, la înmormântare n-a asistat nici un reprezentant al Academiei Române, nici de la Societatea Scriitorilor Români - unde fusese preşedinte pe parcursul mai multor mandate -, nici de la Teatrul Naţional, în fruntea căruia s-a aflat de două ori, nici de la Radiodifuziunea Română, unde a lucrat ca vicepreşedinte, nici de la ziarul "Viaţa", unde a fost director, pe scurt: nici Stan, nici Bran: pe ultimul drum l-au condus doar familia, prietenul Ludovic Dauş şi ţăranii din comună. Sublim omagiu, pentru un autor care scrisese ca nimeni altul despre ei.


De-atunci a trecut mult şi, de-ar fi să-l parafrazăm, data morţii unui scriitor este adevărata lui dată de naştere. Consideraţi că astăzi Rebreanu ocupă locul ce i se cuvine?
Ce reprezintă el pentru istoria literaturii române?

În proză, romancierul Rebreanu este la înălţimea locului ocupat de Eminescu în poezie şial lui Caragiale în teatru. A fost să fie ca regiunile noastre tradiţionale - Moldova, Transilvania şi Ţara Românească - să-şi dea mâna la edificarea literaturii naţionale. încă nu se uscase litera primei versiuni din "Ion", când Lovinescu afirma ritos că pe altarul lui Rebreanu jertfim întreaga proză românească, de la Filimon la Sadoveanu.

Fără îndoială, de-atunci până azi, literatura n-a stat pe loc, după cum nu va rămâne neclintită nici după Breban sau Cărtărescu. Va fi însă imposibil ca vreodată să se ignore ctitorirea romanului românesc modern de către Rebreanu. De-ar fi să-i luăm în considerare diversificarea speciei româneşti, el nu înseamnă doar o treaptă în evoluţia prozei naţionale, ci o culme.


Urmează
Citiţi mâine partea a doua a interviului cu Niculae Gheran. O întrebare adresată peste timp lui Liviu Rebreanu.

Citeşte mai multe despre:   rebreanu,   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

Kunsthalle Bega prezintă: SENSUL SCULPTURII

Kunsthalle Bega prezintă: SENSUL SCULPTURII
Galerie Foto 25.09.2020 – 24.01.2021 Deschidere vineri, 25 septembrie între orele 18,00 – 21,00 intrarea pe scara exterioară dinspre Piața 700 Program de vizitare Marți – Sâmbătă  12,00 –...

3 premiere, 40 de evenimente în 7 spații diferite și 2000 de spectatori - în lunile iulie și august. Continuăm împreună în septembrie

3 premiere, 40 de evenimente în 7 spații diferite și 2000 de spectatori - în lunile iulie și august. Continuăm împreună în septembrie
Galerie Foto Într-o perioadă în care oamenii au fost separați de sălile de teatru, Teatrul Dramaturgilor Români a fost unul dintre teatrele bucureștene cu cea mai intensă activitate în aer liber. În ciuda capriciilor...

Sorry We Missed You / În absența dvs. - cel mai nou film al lui Ken Loach, din 25 septembrie în cinematografe

Sorry We Missed You / În absența dvs. - cel mai nou film al lui Ken Loach, din 25 septembrie în cinematografe
Galerie Foto Noul film al consacratului regizor britanic Ken Loach tratează o problemă mai mult decât actuală în contextul pandemiei, despre ale cărei implicații nu se vorbește în buletinele de știri: ”gig economy” –...

ANANSI – o nouă colecție de traduceri din literatura universală

ANANSI – o nouă colecție de traduceri din literatura universală
Galerie Foto Începând din luna octombrie, o nouă colecție de traduceri din literatura universală îi așteaptă pe cititori în librăriile fizice și online din întreaga țară. Este vorba despre ANANSI. World Fiction, un...

American Independent Film Festival vine la Sibiu (25-27 septembrie). Proiecțiile au loc în aer liber, la Centrul Cultural Ion Besoiu, Terasa cu Flori

American Independent Film Festival vine la Sibiu (25-27 septembrie). Proiecțiile au loc în aer liber, la Centrul Cultural Ion Besoiu, Terasa cu Flori
Galerie Foto Între 25 și 27 septembrie, American Independent Film Festival organizează pentru prima dată la Centrul Cultural Ion Besoiu din Sibiu o ediție în care prezintă un weekend cinematografic cu o selecție de...

În culisele unei seri magice: Gala Premiilor UNITER 2020

În culisele unei seri magice: Gala Premiilor UNITER 2020
Galerie Foto Emoții, ținute de gală, cuvinte de recunoștință pentru teatrul românesc, vitalitatea noii generații, o plecăciune pentru marile personalități ale teatrului românesc. Locul de desfășurare a evenimentului, Te...

Lansarea cărții „Socrate în blugi“ de Laurențiu Staicu

Lansarea cărții „Socrate în blugi“ de Laurențiu Staicu
Vă invităm să urmăriți LIVE discuția dintre Laurențiu Staicu, autorul romanului Socrate în blugi și Cristian Iftode, Liviu Lucaci și Petruț Dinu, vineri, 25 se...

„AMA DEUS”, „Carmina Burana” și „Nunta lui Figaro”, pe scena Operei Naționale București

„AMA DEUS”, „Carmina Burana” și „Nunta lui Figaro”, pe scena Operei Naționale București
Galerie Foto Opera Națională București prezintă publicului iubitor de artă lirică trei titluri de referință din repertoriul universal.   Astfel, miercuri, 23 septembrie, începând cu ora 19:00, „AMA DEUS” va...

Salvador Dali ridică pe soclu, în România, zeița iubirii Venus

Salvador Dali ridică pe soclu, în România, zeița iubirii Venus
Galerie Foto „Venus din Milo” a fost prima sculptură creată de maestrul suprarealist Salvador Dali. Întâia experiență în calitate de sculptor este redată chiar de artist în autobiografia sa „La vie secrète” (Viața...

Editura RAO a lansat „O viaţă cât zece”, de George Pădure

Editura RAO a lansat „O viaţă cât zece”, de George Pădure
Editura Rao a lansat cartea O viaţă cât zece, de George Pădure.   O viață cât zece este scurta autobiografie a unui om care a trăit cât pentru zece vieți obișnuite, după propriile spuse....

„Babyteeth: prima iubire”, de vineri în cinematografele din România

„Babyteeth: prima iubire”, de vineri în cinematografele din România
Galerie Foto Câștigătorul Trofeului Transilvania și a Premiului Publicului la TIFF aduce pe același ecran actori din Game Of Thrones, Animal Kingdom și The Dark Knight Rises, alături de starul seriei HBO Sharp...

Dame Helen Mirren este „The Queen” în filmul de vineri, la TVR 1

Dame Helen Mirren este „The Queen” în filmul de vineri, la TVR 1
Galerie Foto Vineri, 25 septembrie, ora 21.10, la TVR 1, o vedem pe actriţa britanică Helen Mirren în rolul Reginei Elizabeth II, în filmul „Regina” (The Queen, 2006), rol care i-a adus primul Oscar din carieră şi Globul...

Anunț de ultimă oră al Metropolitan Opera din New York. Când își va redeschide porțile

Anunț de ultimă oră al Metropolitan Opera din New York. Când își va redeschide porțile
Metropolitan Opera din New York a anulat toată stagiunea viitoare, rămânând închisă până în septembrie 2021 din cauza pandemiei de coronavirus, transmite Reuters. Aceasta are o sală cu 3.800 de locuri,...

Laureații premiului Nobel din acest an vor primi bonusuri

Laureații premiului Nobel din acest an vor primi bonusuri
Laureaţii premiilor Nobel din acest an vor primi o sumă în plus de un milion de coroane suedeze (110.000 de dolari), potrivit directorului fundației, transmite Reuters. Valoarea totală a bonusului va ajunge la...

Cărți după care s-au făcut seriale celebre

Cărți după care s-au făcut seriale celebre
Galerie Foto Cum vine toamna și producția de seriale a cam stagnat anul acesta, din cauza pandemiei, m-am gândit să vă povestesc despre câteva cărți de la care au pornit serialele celebre ale ultimilor ani. Cine știe, poate...
Serviciul de email marketing furnizat de