Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Eseistul Nicolae Mareş susține că străbunicul Papei Ioan Paul al II-lea a fost un notar valah. Autorul cărții Ioan Paul al II-lea - Un Papă Sfânt a invocat faptul că sufixul medieval „ila”, de origine dacică, după studiile profesorului Ioan Coja, se regăseşte în numele Wojtyła (Voitilă sau Voicilă). Conform istoricilor, valahii care au ajuns în Polonia în căutarea unor păşuni pentru turmele lor de oi aveau propriul lor set de legi. „În secolele al XIV-lea şi al XV-lea, românii au plecat cu turmele să găsească păşuni mai mănoase şi să scape de împilarea Bisericii. Cel mai bun loc era spre Polonia”. Mareş pretinde că Suveranul Pontif ar fi fost la curent cu ipoteza sa şi nu a combătut-o niciodată.
Argumente istorice, culturale și antroponimice
Diplomat de carieră, scriitor și traducător din limba polonă (autor inclusiv al unui dicționar româno-polonez), Nicolae Mareș a adus o suită de argumente istorice, culturale și antroponimice în sprijinul ideii că Papa Ioan Paul al II-lea a avut și rădăcini românești: „Când, în februarie 1993, am avut fericirea de a fi primit, la Vatican, de Suveranul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, pentru a-i înmâna volumul său de Poeme, pe care îl tradusesem şi publicasem în limba română imediat după evenimente din 1989, îmi propusesem să-l întreb, fără prea mari ocolişuri, dacă n-ar fi, cumva, de origine română (…). Însă am fost prea emoționat de starea inedită pe care a dat-o audienței Suveranul Pontif. În marea şi copleşitoarea sa bunătate, bucurându-se sincer că putem conversa în limba lui Mickiewicz, s-a interesat, în primul rând, de mobilul care m-a determinat să-l transpun în limba română. A aflat că îi tradusesem şi o piesă de teatru, În fața magazinului bijutierului. Îmi voi aminti totdeauna cu plăcere de faptul că emoționanta convorbire s-a prelungit cu mult peste limitele acordate la intrare de Monseniorul Dziwisz, astăzi episcop, deoarece a trebuit să îi răspund Sfântului Părinte la o întrebare cu totul şi cu totul surprinzătoare: Ce se mai aude prin România noastră? Sintagma, astfel formulată, m-a străfulgerat, deoarece întrebarea în sine conținea întrucâtva răspunsul la o chestiune care mă frământa încă din 1979-1980.
Polonez interesat de originile române ale Papei
În anii 1979-1980, Nicolae Mareș, fiind consilier cu probleme culturale şi de presă la Ambasada României la Varşovia, a primit în vizită un istoric polonez, persoană venerabilă, care i-a spus atunci că lucra de aproape doi ani la arborele genealogic al Sfântului Părinte.
„Venise la mine să se intereseze ce-ar putea să însemne, în limba română, numele fostului Cardinal de Cracovia, Wojtyła. Aveam să aflu, totodată, că el bănuia, după investigațiile sale, urmărind din aproape în aproape încrengăturile unor familii vechi de munteni, care au trăit de secole în Beskizii Poloniei, că toate aceste familii aveau la rădăcina lor vechi neamuri de păstori români. Şi cât de mult sunt preocupate de rădăcinile lor marile popoare, dacă ar fi să ne gândim numai la americani? Fără să stăpânească materia juridică, cercetătorul polonez era interesat să afle totodată unele amănunte privind dreptul valah (ius valachicum) şi ce a însemnat acesta în Polonia. I-am explicat, în mare, interlocutorului meu despre transhumanța românească, înainte şi în timpul Evului Mediu, pe meleagurile poloneze, dar şi în Ungaria, Slovacia şi Cehia, despre dimensiunea acestei colonizări cu element românesc pe mari întinderi montane, atât de bune pentru păşunat. Păstorii respectivi, în afara plății în natură şi în bani, erau chemați chiar să se înroleze, în caz de pericol, sub steag de luptă, în oastea țărilor care îi adoptaseră”, spune Nicolae Mareș.
Comunități valahe în Polonia
„I-am sugerat în acelaşi timp să consulte o bibliografie pertinentă în materie, şi anume: Migrația valahă pe meleagurile poloneze şi Studii asupra denumirilor din Carpații polonezi de K. Dobrowolski; Cauzele colonizării valahe în Carpați de Ed. Dlugopolski; Pologne et Roumanie de Stanisław Łukasik; Localități valahe pe meleagurile poloneze de J.I. Lubomirski ș.a.m.d. De subliniat că atât rezultatele acestor investigații, efectuate de polonezi în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului XX, cât şi lucrarea juristului Dumitru D. Mototolescu, Ius valachicum în Polonia, publicată în 1916, la Bucureşti, demonstrează desfăşurarea în timp şi pe arii geografice concrete modul în care s-a făcut colonizarea meleagurilor poloneze cu păstori români, precum şi modul cum au funcționat comunitățile româneşti, importanța lor pentru cultura materială din sud-estul Poloniei, elementele care s-au păstrat până în timpurile noastre, cu caracterul lor distinct antropologic, lingvistic, cultural etc. Deci, de mai bine de un secol este prezentată amănunțit şi demonstrată transhumanța păstorilor români, în căutare de hrană pentru turme, din nord-vestul Transilvaniei şi Moldovei peste Ceremuş până la izvoarele Oderului, începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea până în secolul al XVII-lea. Cu timpul, transhumanța valahă va merge şi în direcția Lublin-Łuck, trecând prin Codrii Sandomierz-ului, spre muntele Sfintei Cruci”.
Peste 500 de localități fondate de români
Primele valuri ale transhumanței valahe au precedat cunoscutele colonizări germane din Polonia Mică (Małopolska). Astfel, în anii 1334 şi 1335, la curtea Prințului de Halici îi găsim pe Borisco Caracula şi pe Alexandru Moldaovici, iar la Przemyśl, datorită colonizării Văii Sanului cu păstori munteni şi moldoveni, funcționa în 1353 episcopul Chiril Valahul: Kiryllo Wołoszyn.
Printre numeroasele fapte consemnate de cercetătorii amintiți este de reținut acordarea de către Ladislaw de Opole, în 1378, supusului său Ladomir Valahul, a câmpului pustiu din Hodle Pole pentru a funda pe el un sat sub jurisdicție valahă. Am putea continua cu extrem de multe asemenea exemple, deoarece s-au identificat peste 500 de localități fondate de păstorii nomazi pe teritoriul polonez, într-un interval de trei secole, printre care şi satul Czaniec, localitatea în care s-a născut, la 1788, străbunicul Papei, Bartłomiej Wojtyła, şi multe din rudele sale: Franciszek, Stanisław, Maciej, Paweł etc. Există, de asemenea, documente care atestă prezența valahilor şi în zona Podhale, pe păşunile situate de-a lungul râului Raba până la Myślenice, precum şi pe vârfurile munților spre Skawa până la Wadowice. De relevat că în Silezia valahii sunt menționați pentru prima dată în 1548, ca producători de postavuri şi învelitori.
Citește pe Antena3.ro
Luptau în armata leșească
Despre funcționarea dreptului valah sau a legii valahe în cadrul comunităților de păstori români se aminteşte prima dată la 1378, când s-a fondat localitatea Hodle Pole. În fruntea comunității de valahi se afla un cneaz, care era reprezentantul oficial al populației împărțite în clase de luptători. Principala obligație a acesteia era de a participa la expediții militare cu câte un cal bun, călărețul fiind înarmat cu arc şi săgeți. Comunitățile efectuau, totodată, şi prestații în natură, oferind oştenilor oi, capre şi brânză, uneori şi bani. Sunt situații, datând din secolul al XVII-lea, când nobilii polonezi au transformat unele colonii de valahi liberi în sate de țărani şerbi, glebae adscriptii. Dar Ius valachicum va funcționa în Polonia până în secolul al XVIII-lea, rămânând o formă distinctă de exprimare a acestei comunități.
Străbunicul Papei, notarul satului valah
Astfel, Franciszek Wojtyła, născut în 1826 la Czaniec, este numit de judele comunității (iudex communitatis) drept liber notarum, ajungând mai târziu un fel de sfetnic al său. Numele de Wojtyła, cu anumite variații de scriere, probabil şi de pronunție, este des întâlnit în documentele de Ev Mediu polonez, în zonele în care au trăit colonişti valahi. Sufixul -ila, -ilă este frecvent în nume româneşti precum Vintilă, Voicilă, Ochilă, Sarsailă, Flămânzilă, Lungilă sau chiar Voitilă. Aceasta poate duce foarte uşor la concluzia că pentru Wojtyła cel mai apropiat etimon ar putea fi acest gen de nume tipic la români.
Localități cu nume cu origine românească
În 1938, profesorul Universității Jagiellone din Cracovia, Stanisław Łukasik, susținea că localitatea Czaniec, în care s-au născut strămoşii viitorului Papă, era o comună locuită de valahi, ca toate cele peste 500 fondate pe teritoriul Poloniei în Evul Mediu timpuriu şi ale căror denumiri româneşti sunt consemnate de renumiți specialişti în toponimia poloneză. Iată câteva exemple de localități, dar şi de piscuri, văi, munți, dealuri sau cursuri de apă cărora li se atribuie o origine românească: Kasine (de la caş), Katun (cătun), Petrowee (pietre), Pisculice (pisc), Wadowice - localitatea în care se naşte viitorul Papă - provenind din cuvântul românesc vad. De subliniat şi numele proprii de țărani din Polonia: Wlachy (vlah), Malice (mal), Czaniec (conac), Katyna (cătină), Sekul (sec). Amintim, printre alte nume proprii: Hotar (hotar), Magura (măgură), Turbacz (turbat), Sipot (şipot), Moldawa (Moldova - utilizat şi ca nume propriu), Ratunda (rotund), Baltagul (baltag), Sulica (suliță), Stanka (stâncă), Sekatura (secătură), Zawoja (zăvoi) etc.
Ioan Paul a II-lea l-a sanctificat pe Ieremia Valahul
„Pentru ipoteza românească a originii sale am folosit doar câteva argumente de largă înțelegere, pentru a nu îmbâcsi demersul cu alte explicații de natură istorică, lingvistică şi juridică. Doresc ca totul să fie luat ca un enunț, ca o primă supoziție, ce se cuvine aprofundată cu date ulterioare, separate. Viitorii biografi ai Suveranului Pontif Ioan Paul al II-lea nu le vor putea neglija. Şi încă un lucru m-a frământat o vreme: ce a fost oare în sufletul vadovițeanului care, devenind Papă, a hotărât trecerea în rândul sfinților a lui Ieremia Valahul? A făcut această faptă abia fostul Cardinal al Cracoviei, născut pe meleagurile amintite, locuite de păstori români, unde secole de-a rândul a funcționat ius valachicum. Să fie întâmplător acest lucru? N-am putea spune că a făcut-o un conațional de-al nostru? Mai mult, Papa Ioan Paul al II-lea va şi recita, în limba română, în Piața Sfântului Petru din Roma, Rugăciunea către Maica Domnului a lui Mihai Eminescu. Mă întreb de aproape douăzeci de ani: Ce Papă a mai făcut aşa ceva la Roma? Din ce resorturi interioare s-a născut, deci, întrebarea pe care mi-a fost dat s-o aud din gura Sanctității Sale: Ce se mai aude prin România noastră?”, a mărturisit Mareș în cartea Ioan Paul al II-lea - Un Papă Sfânt.
Primul Pontif din Răsăritul comunist al Europei
Ioan Paul al II-lea s-a născut sub numele Karol Józef Wojtyła (18 mai 1920, Wadowice, Polonia) și a fost al 264-lea Papă al Bisericii Catolice și Episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa (2 aprilie 2005, Vatican).
A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea (de origine olandeză), adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 - aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, după cel de legendă al Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și cel al lui Pius al IX-lea (31 ani, între 16 iunie 1846 și 7 februarie 1878). Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioșii adunați în Piața Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonț aproape l-a costat viața pe Papă, care avea să afirme despre atentat: „O mână a tras glonțul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care Papa Ioan Paul al II-lea o venera.
L-a iertat pe turcul care l-a împușcat
În timpul vizitei sale din 1983, la o închisoare în care era închis atentatorul, Papa l-a iertat în mod public pe agresor. Nu a fost singura încercare de a i se lua viața Pontifului. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliția politică din acea țară a descoperit și contracarat un complot de asasinare a Papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995, poliția filipineză a reușit să oprească „Operația Bojinka”, care urmărea același scop. Starea de sănătate a Papei, care suferea și de boala Parkinson, s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie internat în spitalul Gemelli din Roma, din cauza unei dificultăți respiratorii. Deși i s-a realizat o traheotomie în martie, între 31 martie și 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei infecții a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 și Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a fost declarat succesorul său.
Sfântului Părinte i s-a pus întrebarea dacă are origini românești. Răspunsul a venit prin ambasadorul de atunci al Vaticanului în România, monseniorul arhiepiscop Jean-Claude Perisset, care i-a spus că Sfântul Scaun nu neagă acele informații.
Citiți mai multe istorii secrete ale marilor conducători ai lumii în cartea Liderii mondiali și viețile lor secrete, care se află acum pe piață, împreună cu Jurnalul.
