x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Alianța la timp de pace și vreme de război

0
Autor: Dan Constantin 08 Ian 2020 - 08:10
Alianța la timp de pace și vreme de război


Evenimentele dramatice din Iran au, evident, impact și asupra României. Nu există informații oficiale privind o dimensiune militară concretă a implicării forțelor românești în conflictul dintre Statele Unite și Iran, ci doar declarațiile publice de solidaritate cu partenerul strategic. Poziția de țintă, asumată prin plasarea la Deveselu a unei stații antirachetă a SUA, a fost motivată la timpul respectiv de pericolul față de un atac declanșat de Iran. Informațiile care au convins România să accepte fără rezerve baza de lângă Caracal au fost  date de Statele Unite și doar evaluate de militarii români care au susținut-o în fața decidentului politic. Baza a fost predată apoi oficial pentru a funcționa sub steagul NATO, organizație politico-militară care își asumă integrarea ei în sistemul defensiv. Rusia a contestat caracterul defensiv al bazei de la Deveselu, considerând-o amenințare la adresa ei. Adăugând și situația din Marea Neagră după ocuparea Crimeii, România este, geografic, cel mai apropiat stat membru NATO față de bazele din acest portavion natural superînarmat al Rusiei. Fără apartenența la Alianță, România ar fi complet descoperită în fața fostului aliat din Tratatul de la Varșovia. Bascularea de la o alianță la alta a fost impusă de schimbările radicale din Europa după căderea Zidului Berlinului. România are în istorie mai multe schimbări de alianțe în ultimul secol, când tratatele încheiate la vreme de pace au fost anulate în 1916 și apoi în 1944, la vreme de război. Istoricul american Larry Watts a analizat într-o excelentă lucrare (Aliați incompatibili. Editura Rao 2014) schimbarea comportamentului aliaților mici în alianță.

„Stabilirea corectă a motivațiilor pentru încheierea unei alianțe permite evaluarea compatibilității statului mic cu partenerul său mare putere. Există o relație inversă între compatibilitatea statului mic și capacitatea sa de a-și urmări prioritățile și interesele în cadrul alianței”- subliniază autorul în concluziile finale. Câteva elemente ale lucrării fac trimitere spre a înțelege din istorie comportamente politice în etapa actuală a „neorealismului”. Balanța de putere, balanța de amenințări, balanța de interese, bipolaritatea într-o lume multipolară sunt valabile pentru a susține sau a privi critic ori cel puțin nuanțat poziția „aliatului mic” în conflictul aproape neîntrerupt de șapte decenii dintre Iran și SUA. Dacă intervenția în Irak, la care ne-am raliat rapid după 2001, a fost motivată cu o minciună ambalată și livrată de propagandă - armele de distrugere în masă ale regimului Saddam Hussein - acum avem discernământul de a „citi” mai matur argumetele deciziei lui Trump, pusă sub semnul întrebării și al îngrijorărilor chiar în Congresul Statelor Unite.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de