Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Răspunsul cât mai aproape de adevăr ar trebui căutat cu ajutorul minților luminate de știința economiei, care are și ea legile ei. Este drept, nu atât de precise, cum sunt cele care guvernează în științele exacte. În fizică avem o lege a gazelor, dar aceasta se aplică strict la calculele care dau presiunea și debitele din conducte. Când gazul a ieșit din compresor și ajunge la consumator, el intră pe terenul legilor economiei, unde se stabilesc prețurile. Începe mersul pe nisipurile mișcătoare: nu mai sunt legi pentru prețuri, ci reglementări, care, la rândul lor, sunt elastice, greu de urmărit după o formulă generală dacă intră în zodia liberalizării. Când intervin politica, strategiile militare, blocajele, embargourile, deja prețurile nu mai au nicio noimă, sar din zi în zi, fără reguli. La fel, nu există o lege a inflației; ca și în cazul gazului ieșit din conducte și ajuns pe piață, banii plecați de la autoritatea monetară sunt drenați de câteva reglementări care nu au efect garantat în mecanismul inflației. Realitate este palpată cu statistica, măsurile sunt luate după analiza experiențelor istorice, dar rețeta prescrisă de băncile centrale nu este universală, „doctorul bun” care a rezolvat o criză nu mai este chemat și la alte cazuri. Fie i-a expirat mandatul, fie politicienii care „aleg” conducerile băncilor centrale sunt speriați de impactul „amputărilor” care nemulțumesc electoratul.
Valentin Lazea crede că există o serie de Legi Universale ale Economiei care ar fi „valabile oriunde în spațiu și oricând în timp, la fel precum legile fizicii, chimiei sau matematicii”. În Opinii BNR, distinsul economist dă câteva exemple din acest pachet de „Legi Universale”: resursele sunt limitate și costisitoare; achiziția unei resurse presupune renunțarea automată la achiziționarea altor resurse; nu există prânz gratuit - pentru orice consum, cineva, cândva, va trebui să plătească; o persoană sau un stat nu poate trăi la infinit pe datorie; nu finanțezi cheltuieli permanente cu venituri temporare; ceea ce urcă va trebui să coboare, la un moment dat; nu iei cu tine în mormânt niciun bun material; averile sunt acumulate de unii pentru a fi risipite de alții.
Legile sacre ale Economiei enumerate de economistul-șef al BNR par extrase din codul cu valabilitate extinsă generat de „Murphy’s law”. Când inginerul american a definit prima lui lege devenită cu adevărat universală, a fost inspirat din experiența practică a colaborării cu asistentul lui care „dacă are vreo posibilitate de a greși, o va face”. Așa a apărut, în 1948, prima axiomă a lui Murphy - „dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost”, considerată ca principiul de bază al proiectării preventive.
De câțiva ani ne aflăm sub imperiul legilor lui Murphy, transpuse cu mare disciplină în politicile guvernamentale de decidenții naționali, de la marile puteri până la statele liliput. Tabloul este catastrofic: crize sanitare globale, tratate individual, crize energetice rezolvate prin prețuri explozive, inflație de nestăpânit care extinde sărăcia și destabilizează ordinea socială, conflicte locale transformate cu premeditare în războaie de anvergură, care se pot transforma în război mondial.
Răspunsurile inadecvate la fiecare prag au condus, cumulate, la starea de criză generalizată, marea problemă fiind însă în perimetrul economiei. Revenim la acele legi universale care sunt simplu de înțeles. De ce sunt ignorate? Textul citat din „Opinii BNR” evalua comportamentul unor bancheri centrali care au uitat că știința economică este poreclită „știința sumbră”, pentru că de regulă, nu aduce oamenilor vești îmbucurătoare. Ce au câștigat cei din Zona Euro din anchilozarea Băncii Central Europene în politica de dobânzi negative, timp de 11 ani? Acum șocul trecerii la dobânzi pozitive este greu asimilat de cursul monedei europene „încălecate” de dolar. Acesta e doar un exemplu al populismului care presează asupra acceptării de cheltuieli de protecție fără suport financiar, prin rostogolirea datoriilor. În acest ansamblu turbulent este de aplaudat politica BNR care în furtuna monetară globală a reușit să mențină leul în stabilitate și siguranță. O performanță notabilă în condițiile devalorizării rapide a monedelor din regiune. Speculatorii din piața monetară înghit greu fermitatea nuanțată a conducerii băncii centrale de la București!
Trecând la tratarea greșită a crizei gazelor cu măsuri care ignoră realitatea pieței dirijate cu precădere de concepte geostrategice, vedem că „arsenalul” populist scoate la bătaie arma plafonării prețurilor. Acest mijloc de combatere a prețurilor, aplicat în timpul Revoluției Franceze, după haosul căderii monarhiei, în 1789, a produs penurie și complicații și mai mari. Robespierre, revoluționarul care a statuat „Maximus” pentru a stăvili prețurile mari la pâine, a fost apoi condus la ghilotină în strigătele de bucurie ale mulțimii înfometate. Lecțiile istoriei se uită și fiecare criză are „Robespierrii” ei.
