BNR e cu ochii pe banii din bănci

Astăzi, ca în fiecare luni, Banca Naţională va scoate lei la licitaţie. Băncile comerciale cu „necesar de lichiditate” vor putea cere împrumuturi în cel mult 45 de minute de la ora ce va fi anunţată de Banca Centrală. Nu ştim câte bănci vin la licitaţie, nici câţi bani cer şi nici ce plafon de împrumutare va stabili BNR. Ştim doar dobânda: 5,25 la sută. Miza fiecărei licitaţii: plafonul. După licitaţia de lunea trecută, pentru că plafonul a coborât de la 11 la 9 miliarde, mass-media a muşcat din ipoteza generată probabil de trezorierii din bănci, cum că BNR ar fi strâns şurubul la bani. Ipoteză construită pe câteva erori de interpretare.

1) Cele 11 miliarde de acum două săptămâni împărţite la 16 bănci, au adus acestora mai puţini bani decât a adus plafonul coborât la 9 miliarde celor 13 licitante de lunea trecută. Şurubul, aşadar, a fost lărgit. Nu putem judeca însă concludent analizând două săptămâni. Semnificaţii aduc doar seriile lungi.

2) Desigur, contează şi suma cerută. Dar contează cu deosebire arta, ştiinţa, experienţa trezorierilor în dimensionarea optimului de lichiditate. Deseori, necesarul este umflat ori subdimensionat. BNR însă e clipă de clipă cu ochii pe banii din bănci. În fiecare luni, când stabileşte plafonul de împrumut, ia în calcul ciclurile lichidităţii din întregul sistem şi ciclurile proprii fiecărei bănci, analizându-le în conjunctura pieţei financiare cu fluctuaţiile, şocurile şi paradoxurile ei.

3) Adeseori este uitat unul dintre marii operatori. Ministerul Finanţelor. Deşi lună de lună, în ziua de 25, încasează TVA, accize, impozit pe profit, impozit pe salarii şi pensii, CAS, sănătate, şomaj ş.a.m.d. Mari sume de bani ies din bănci şi intră în Trezoreria Statului. Lichiditatea scade în sistemul bancar. Apoi, începând cu primele zile ale lunii următoare, Trezoreria face plăţi: salarii, pensii, fonduri pentru achiziţii, investiţii. Creşte lichiditatea în bănci. În continuare, banii sunt repartizaţi: unii pe carduri – şi rămân în bănci ; alţii diferiţilor beneficiari. Sunt mişcări mari, însumând miliarde şi miliarde de lei, care complică viaţa trezorierilor şi impun calcule drastice în stabilirea optimului de lichiditate. O realitate niciodată ignorată de BNR atunci când stabileşte plafoanele de licitaţie.

4) Determinante, în managementul lichidităţii, sunt şi mişcările de capitaluri. Când credibilitatea ţării se îmbunătăţeşte şi intră capitaluri străine, ca în acest început de an, dobânzile interbancare se duc în jos şi leul se întăreşte.

5) De observat că, în acest început de an, leul s-a apreciat pentru că investitorii străini mai mult vând valută decât cumpără. Ei au cumpărat titluri de stat pe termen mediu arătând un interes de mai lungă durată pentru România, ceea ce nu au făcut în precedenţii ani de criză.

Dacă BNR ar fi strâns şurubul am vedea mai puţină lichiditate în bănci şi dobânzi mai mari pe piaţa interbancară. Dar dobânzile se apropie de 1 la sută în timp ce leul se apreciază. Fiindcă nivelul lichidităţii e adecvat.