Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viata mi-a scos in cale o femeie trecuta de 50 de ani pe un drum dintr-un sat de miez de Romanie. M-a strans in brate recunoscandu-ma si femeia si-a pus capul pe pieptul meu. Am simtit umeda camasa de la lacrimile femeii. "Cineva trebuie sa faca cumva sa ne aduca copiii acasa ca muncesc departe si or sa ne gaseasca morti, ingropati in lemn de lazi vechi, ca nici bani de costiug n-am avea'.
Am mangaiat-o pe obraz si i-am simtit asprimea fetii batuta de vant, iar palmele care-mi strangeau bratul, grele de munca, parca aveau pamantul o a doua piele. I-au plecat baiatul si fata undeva sa culeaga roadele din pamant strain, din Spania. "Are dreptate maica-mea, zicea femeia, care spune ca pamantul nostru nu e bun de au plecat copiii in bejenie?'. Langa femeia cu siroaie de lacrimi statea chiar batrana cea mai batrana. Cea care nu inelegea de ce nu poate fi lucrat pamantul romanesc din spatele casei. Mamaia de de optzeci si ceva de ani isi sprijinea pasii grei intr-un bat noduros, de fapt intr-o creanga de copac. De unde sa aiba ea bani pentru un baston?
De unde sa mai aiba puteri sa taie cioturile crengilor care-i ajutau mersul. Avea in picioare gumari semn al cumplitei saracii asemeni anilor de foamete de dupa razboi. Romania cea adevarata care ofteaza amarnic. Nu Romania din tabele si din privirea cinica a guvernantilor care au adus-o in disperarea cea mai insuportabila. Cu voce rastita presedintele tarii i-a trimis pe romani sa munceasca in alte tari. N-a avut interesul sa afle ca in spatele fiecarei plecari in pribegie se ascundnu drame romanesti si tragedii romanesti. Mi-au dat telefon si au venit la mine doua femei cu broboade negre.
Erau surorile unui barbat gonit sa munceasca afara dupa ce dregatori fara suflet si minte au transformat economia Romaniei in cel mai jalnic cimitir cu munti de fier vechi taiati din compresoare si reactoare, cu hale lugubre prin ale caror geamuri sparte croncane corbii. Cele doua surori in doliu incercau sa gaseasca o cale de a aduce acasa in Romania fratele mort undeva pe o banca din Spania. Asa a murit un barbat tanar din Romania gonit sa munceacsa in Spania. Un barbat tanar din Oltenita care si-a lasat acasa fiul in grija bunicii batrane. Si a plecat barbatul puternic din Oltenita cu o droasca de autocar spre campurile din Spania fiindca nevasta lui era in alta parte a hartii. Spala picoarele unor batrani din Italia.
Si pe drumul lung spre Spania, in Barcelona, barbatului din Oltenita i s-a facut rau. L-a luat Salvarea si l-a dus intr-un spital barcelonez sub perfuzii straine. A doua zi l-au externat si romanul nostru din Oltenita a plecat pe strazile orasului din Catalonia fara sa mai stie unde-i sunt actele si sacosa ramase in autocar. A simtit iarasi ca i se sleiesc puterile, s-a asezat pentru a-si trage rasuflarea pe o banca dintr-un parculet barcelonez. Si a murit. Surorile incercau sa stranga niste bani, si nu putini, pentru a ajunge la 7 mii de euro cat costa revenirea acasa in sicriu de zinc a barbatului din Oltenita plecat sa stranga bani de paine pentru familia lui. N-au ajuns banii pe care colegii de clasa ai fiului orfan i-au dat, n-au ajuns banii vecinilor si rudelor.
Trecusera zile lungi si barbatul din Oltenita mort la capat de geografie statea undeva in morga de la subsolul unui spital spaniol. Intr-o alta zi m-am intalni iar cu lacrima romaneasca a celor plecati in pribegie departe de casa fiindca in tara noastra niste calai au retezat locurile de munca. O codana de 13 ani pe care am intrebat-o de ce e trista n-a putut sa raspunda. Si deodata din oftatul ei s-au nascut niste cuvinte ale durerii "Mi-e dor de mama, zicea scolarita, n-am mai vazut-o de un an fiindca munceste departe in Spania'.
N-am intalnit romani care sa cerseasca niste avantaje, am intalnit romani care cereau sa le fie adusi acasa copiii din pribegie si sa aiba unde munci aici langa ograda parinteasca.
Citește pe Antena3.ro
