Germania federală cerea României în 1969 să intre în FMI 

Schimbarea bruscă a politicii comerciale a Statelor Unite, numită dramatic de cei afectaţi de creşterea taxelor de import la oţel şi aluminiu „un război comercial”, are efectul unui duş rece pentru ansamblul economiei mondiale. Toţi îşi fac socotelile să vadă ce pierd din înăsprirea accesului pe piaţa americană şi evaluează, după puteri, dacă pot răspunde cu aceeaşi monedă. România a trecut în anii comunismului prin „furcile” tarifelor prohibitive pe pieţele occidentale şi a reuşit breşe spectaculoase pentru promovarea exporturilor. Faptul că acum suntem membri ai Uniunii Europene ne asigură o poziţie mai protejată faţă de schimbări radicale de tarife vamale, dar scade capacitatea de negociere directă a condiţiilor comerciale cu parteneri extracomunitari. Semnalăm o lucrare cu valenţe istorice, realizată sub egida Fundaţiei Europene Titulescu, care devine însă de stringentă actualitate pentru educarea capacităţii de negociere în interes naţional, atrofiată în ultimii ani. Ciclul amplei opere documentare „România - Supravieţuire şi afirmare prin diplomaţie în anii Războiului Rece”, coordonată de ambasadorul Nicolae Ecobescu, ajunge, în volumele 10 şi 11, la punerea în circuit a unor documente privind relaţiile româno-vest-germane. În cele 1.500 de pagini care acoperă perioada 1955-1985, găsim informaţii excepţionale, multe recent desecretizate, pentru evaluarea demersurilor şi acţiunilor statului român în condiţii complicate de adversitate a blocurilor politico-militare, care şi-a jucat cartea proprie în formarea şi consolidarea unei punţi solide cu RFG.

În 1969, ministrul federal al Economiei îl îndemna pe Nicolae Ceauşescu, la Neptun, ca România să intre în Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, pentru a putea obţine credite cu dobânzi mici, RFG putând facilita dirijarea preferenţială a finanţărilor. Tot atunci, ministrul federal avansează ideea ca Volkswagen şi Mercedes să deschidă fabrici în România, iar Krupp să construiască instalaţii pentru metalurgie şi minerit. Ceauşescu plusează şi ridică problema creşterii gradului de liberalizare pentru produsele româneşti, dar şi a democratizării relaţiilor cu Piaţa Comună. Prezent la întâlnire, ambasadorul RFG îi spune lui Nicolae Ceauşescu: „Copiii mei, de ziua dvs. naţională, au demonstrat împreună cu oamenii muncii prin faţa tribunei”.