x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Mea culpa 2022

Mea culpa 2022

de Dan Constantin    |    28 Dec 2022   •   06:15
Mea culpa 2022

Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată, spune un proverb inclus în lecțiile de educație încă de la grupa mică. Cu avansarea în vârstă, mulți uită această cale de a ieși, chiar și parțial, de sub povara unor greșeli.

 

Un recent editorial din publicația Les Echos, cu titlul „Mea culpa 2022”, mi-a deschis calea spre o evaluare a propriilor articole pe care le-am trimis spre cititori în acest an, aflat la ultima lui zvâcnire săptămânală. Prins în vârtejul atâtor breaking news-uri, demersul de a vedea dacă ideile susținute, comentariile la evenimentele care au marcat anul 2022 au fost corecte, devine, cred, un exercițiu profesional necesar.

În început de an, încă sub plasa de siguranță a vaccinării anti-COVID, cu disputele în care arbitri nu erau doctorii, ci „specialiștii” care dădeau în bobi, am trecut rapid la „războiul facturilor”. Am considerat că tema este supraevaluată, crezând că agitația se va mai liniști, că se vor găsi suficiente resurse pentru temperarea prețurilor la energie, mai ales la gaze. A fost un optimism care nu s-a confirmat, dimpotrivă, prețul gazelor a avut creșteri explozive, ajungând într-un an la multiplicări de 6-7 ori. Abia acum liderii UE au ajuns la o plafonare a prețului pe bursa de la Amsterdam, dar mecanismul nu este încă implementat. Eroarea de apreciere în care am băltit a fost „stimulată” și de multele„idei” care au complicat în Parlament aplicarea măsurile de plafonare și compensare, ceea ce a mutat „războiul facturilor” de la problema reală - un dezechilibru între cererea și oferta de energie - pe terenul birocratic al emiterii obligațiilor de plată ale consumatorilor și al răfuielilor politice.

Cea mai mare greșeală de apreciere a fost însă în analiza situației conflictuale dintre Ucraina și Rusia. În 16 februarie publicam în Jurnalul editorialul „Dezgheț pentru pescuit la copcă pe Nipru”, în care prezentam un punct de vedere repede contrazis de o cruntă realitate. Deși speram că „dacă trecem de 20 februarie, când iarna se înmoaie, se îndepărtează și spectrul unei ofensive ordonate de Putin asupra Ucrainei”, invazia s-a produs. Consideram greșit că „sunt semne ale dezghețului care arată că rușii nu vor da la copcă pe Nipru în această iarnă”. Credeam eronat că „un du-te vino de lideri europeni la Moscova, cu escale la Kiev, convorbirile Biden - Putin care au înroșit firul telefonului arată că diplomația capătă consistență”. Iar ca greșeala să aibă „moț”, semnatarul, adică subsemnatul, ajunge la o concluzie fără echivoc: Mai mult ca sigur că „iminenta invazie rusească” nu se va produce. După o săptămână, începea „operațiunea specială”.

O altă eroare de apreciere am etalat-o când am dat un pronostic legat de evoluția liderului AUR. George Simion și-a derulat acțiunile la vedere, căutând spații intens mediatizate. Atacul fizic în Parlament asupra ministrului energiei a fost semnul că violența fizică trece linia roșie pe care Simion merge mereu, ca pe o muchie de cuțit. După „gâtuirea” lui Virgil Popescu, am crezut că există mijloace democratice pentru a opri ascensiunea liderului AUR spre acte și mai violente. M-am înșelat, drumul acestuia spre poziția de prezidențiabil continuă fără opreliști. Televiziunile îl caută, ca pe maneliștii care aduc rating; publicul lui fidel devine un bastion de fundamentaliști cu o cocardă tricoloră, care riscă să sufoce patriotismul real, potrivit unei strategii periculoase puse la punct din zone obscure, alimentate de ideologii codreniste de extremă dreaptă.

Capitolul de speranțe etalate în scrisul la gazetă, rămase  în suspensie, este completat de lipsa de reacție a premierului Ciucă față de abuzurile ministrului sportului, Carol-Eduard Novak. Ceea ce se petrece la Federația de Hochei, dar și în alte federații sportive, reprezintă atacuri sub centură dirijate de Novak, cu substat șovin, la ideea de autonomie a sportului, sub care se transferă capital uman și fonduri preferențiale spre Ținutul Secuiesc, devenit un fel de enclavă. Scrisoarea Consiliului Național al Secuilor trimisă acum premierului Ciucă are rădăcină și susținere chiar în acțiunile nesancționate ale ministrului Novak.

Sper că demersul de autoevaluare, pus sub acest titlu latinesc folosit ieri și de editorialistul parizian Jean-Marc Vittori, să fie un îndemn spre modestie și pentru colegii de breaslă care sunt convinși că dețin adevărul absolut și se cred cu trufie a avea roluri mesianice.

×
Subiecte în articol: greseala educatie