Imbecilul de la Educaţie

M-am intrebat de multe ori cum a ajuns Funeriu ministru la Educatie. In echipa lui Boc, lovita si ea la limba romana si logica, el se detaseaza prin greutatea constanta de a transmite un mesaj coerent. Tot ce a iesit ca pro­iect de lege, decizie, instructiune a dat lucrurile peste cap. Tatal haosului din Educatie este, fara nici un proces de obtinere a paternitatii, minis­trul Funeriu. O minte incalcita care are directia previzibila a miscarii browniene, nu are capacitatea de a or­ganiza, limita de competenta aflan­du-se in perimetrul camerei de baie si al buzunarului pentru batista. Ai nevoie, tragi apa, vrei sa respiri, duci mana dupa batista. Acest sinistru biped s-a trezit pus in fruntea trebu­ri­lor dupa aceleasi criterii care au scos pe scena publica blonde scolari­zate de la mare distanta, indivizi cu apu­caturi de maidanezi si caracter de hingheri, dornici sa parvina sub tal­pa lui Basescu pana la statutul de rama.

Funeriu a aruncat in aer cu preme­di­tare si ceea ce mai ramasese viabil in Educatie, a deversat in egala masura ve­nin si ura peste profesori si elevi, de­clansand nu o reformare a sistemului, ci implozia lui. Stimulat de un pre­se­dinte care a avut alergie la carte, ho­munculul a pornit cruciada a carei tin­ta nu a fost Constantinopolul, ci orice persoana care dorea binele in­va­ta­mantului romanesc.

A clocit o lege a educatiei menita sa eutanasieze sco­lile si cadrele di­dac­tice. A tintit var­furile stiintei si cul­tu­rii, a umilit aca­demicienii si a con­damnat la desfiintare prin inanitie bu­getara aca­de­mii de ramura si institutii academi­ce de interes national. A impus in­chi­de­rea scolilor, a segregat in­va­ta­man­tul pe clase sociale si averi si, tamp, a tras puntea care-i lega pe multi copii de la tara de scolile superi­oa­re. Funeriu injecteaza bacilul anal­fa­betismului in venele unui neam care si-a ridicat capul in timpuri po­triv­nice tocmai prin cultura. Este el un geniu malefic sau un impostor care nu si-a aratat niciodata public diploma de Bacalaureat?

Dupa ce a dinamitat institutia pu­blica si a rupt dialogul cu sindicatele si rectorii, statuand anarhia si lipsa de bun simt ca principii care conduc mi­nisterul, Funeriu a pus ochii sa da­ra­me si bruma de recunostinta pe care Romania o acorda gloriilor spor­tive. Scandalul iscat l-a facut sa dea ina­poi, ca o jivina speriata cu instinct de conservare inca in functiune.

Am gasit pe Internet un blog in­te­ligent si cu umor subtire (funny blog) care fotografiaza extrem de bine per­so­najul. Capitolul "cum recunosti un im­becil" este acum expus la poarta mi­nis­terului in cusca portarului, cu instructiunea ferma: lasa-l doar sa iasa!

Iata decalogul:
1. Imbecilul se naste imbecil. Creste. Se dezvolta. Evolueaza in propria imbecilitate, confundand ignorarea de catre ceilalti cu ignoranta celorlalti.

2. Imbecilul nu este neaparat prost. Adesea imbecilul da dovada de un soi de inteligenta care-i permite sa-si poleiasca imbecilitatea cu diplome si titluri.

3. Lingau prin definitie, imbecilul are ca scop in viata atingerea re­cu­noas­terii sociale. Orice recunoastere sociala a unui imbecil scoate in evidenta doze noi de imbecilitate.

4. Autosuficient, imbecilul crede ca reactiile alergice pe care le au ceilalti in fata imbecilitatii sunt forme de respect fata de propria persoana.

5. Imbecilul nu poate fi contrazis: fara a se indoi vreodata de sine, se considera detinator al adevarului absolut. Imbecilul nu face afirmatii, el da sentinte.

6. Imbecilul nu are nevoie de fraze, ci doar de cuvinte rupte din context. Imbecilului ii place sa epateze, citand fara sens tot ce crede ca ar putea impresiona.

7. Imbecilul nu dialogheaza, el doar jigneste. A jigni este singura lui bucurie si, atat cat i se poate aplica aceasta notiune, singura sa compasiune.

8. Cu imbecilul nu se poate comunica. Imbecilul te poate auzi doar daca vorbesti pe limba sa, insa, chiar si atunci, nu te poate intelege.

9. Imbecilul se considera superior celui care, de rusine, refuza sa-i raspunda la imbecilitati. Ceea ce pentru ceilalti este penibil, pentru imbecil este glorios.

10. Delator prin vocatie, este iubit de corporatii, de institutii de stat si de partide si ajunge, nu de putine ori, in pozitii de conducere.