Mergem pe un drum gresit?

Sondajele de opinie, absolut toate, fac clasamente. Aflam continuu ce gandeste tara despre oamenii politici si despre partidele politice. Rareori cateva date, prea putine, incearca sa ne mute atentia spre alte orizonturi. Cum ar fi drumul pe care merge Romania. Despre care tot mai multi dintre participantii la sondaje, in vremea din urma in jur de 60%, conchid ca e gresit.

In ce sens o fi gresit? Ca suntem in NATO? Ca vrem sa ne integram in Uniunea Europeana? Nicidecum. Pentru ca o majoritate substantiala a populatiei isi doreste ca in 2007 sa intram in Uniunea Europeana. Si-atunci? Alta trebuie sa fie directia considerata gresita.

Oamenii judeca, de multe ori, plecand de la criterii dintre cele mai nastrusnice. Daca privatizarea le restrange posibilitatea de a fura din fabrici… directia e gresita. Sau daca sunt nevoiti sa munceasca mai mult, tot gresita e directia. Gandesc stramb? Bineinteles. Dar gandirea lor stramba aduna procente multe.

Sunt si alte judecati. Saracia e si ea un criteriu. Neajunsurile zilnice ii pot determina pe romani sa gandeasca si sa spuna ca mergem pe un drum gresit.

La fel preturile mari asociate cu salariile mici. Chiar daca, luna de luna, salariile cresc mai repede decat preturile.

Opiniile pot fi diferite. Drumul cel bun insa merge intr-un singur sens. Ducand, fireste, spre o noua stare, cu bani mai multi, cu o putere de cumparare mai mare, cu locuri de munca mai bine platite. Un drum spre bunastare. Ca sa ne inscriem pe acest drum avem nevoie de eficienta economica, de productivitate, de produse performante. Fara sa spargem zidurile si sa cucerim aceste redute nu vom trece mai departe.

Principalul obstacol il ridica intreprinderile de stat. Nu toate. Doar cele care au suferit degradari brutale ale fluxurilor financiare. Acum le-a ajuns si lor cutitul la os: dezinflatia. Le sperie teribil calmarea preturilor. Pe masura ce-si pierd drogul, adica inflatia mare, se vede tot mai bine ca nu sunt antrenate sa inoate in ape curgatoare, fara subventia platita de populatie prin preturile in crestere. Ele se prefac de ani si ani ca au piata. In conditiile agravarii blocajului financiar, mai ales, aceasta prefacatorie a devenit justificarea ca aceste intreprinderi sa produca. Prin urmare, sa-si mentina personalul, sa-si pastreze schemele manageriale hipertrofiate, sa primeasca credite si... sa dea impresia ca reformele mai pot fi amanate.

Vrem un drum bun? Nu avem decat sansa de a-l debarasa de obstacole. Asta inseamna grabirea reformelor structurale. Inseamna asadar un sir nesfarsit de marsuri epuizante, de dificultati, de neplaceri.

Nu directia e gresita. Marsul e prea lent. Vorba lui Nicolae Iorga: ne miscam atat de incet, incat lumii i se pare ca stam pe loc.