x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Probleme cu încâneparea

0
Autor: Tudor Octavian 24 Mar 2011 - 20:06
Un instalator, chemat să repare o racordare din care curgea apa, a zis că problema era la încânepare şi că o rezolvase.

Cuvântul încânepare ne-a lă­sat, pe proprietar şi pe mine, cu gura căscată. Avea ceva din so­no­ri­tatea majestuoasă a unei ope­ra­ţi­uni cruciale, iar felul în care in­s­ta­la­torul îl rostise reclama un onorariu domnesc.

Verbul "a încânepa, în­câ­ne­pa­re" nu apare în nici un dicţionar al lim­bii române. Într-o lume în care to­tul e creaţie, de la hârtia igienică la lozinca publicitară, de ce n-ar crea şi instalatorii verbe? Tehnic vor­bind, operaţiunea numită de ei încânepare e elementară: în­fă­şori filetul cu nişte cânepă, vii şi cu un pic de vaselină şi gata în­câ­ne­pa­rea. Chestiunea e că verbele, odată născute, presupun conjugări şi multe alte munci şi gimnastici gramaticale. Eu încânepez, noi încânepăm… noi încânepasem, noi încânepaserăm…

În altă ordine de idei: ca să re­în­cânepezi filetul unei ţevi cu pro­bleme de încânepare, trebuie mai întâi să-l dezîncânepezi. Ade­vă­ra­ta încânepare se face cu cânepă, dar la nevoie, ca să eviţi o inun­da­ţie, încânepezi şi cu o sfoară din casă. Soluţia ar fi să se numească încânepare prin sforizare.

Un cetăţean, care a făcut ca şi mine filologia, ia aminte la cuvintele noi. Oricât de răspândit ar fi un cuvânt, el are o mamă şi un ta­tă. Cineva a rostit cuvântul în­câ­ne­pare pentru prima oară. L-a năs­cut. Mie construcţia "în­câ­ne­pa­re" îmi pare absurdă, dar ea a prins. O cugetare din Antichitate spu­ne că, atunci când cei din jurul tău gândesc şi fac altceva decât ce crezi tu că ar fi bine să se întâmple, e mai cuminte să pleci decât să te în­contrezi cu toată lumea. M-am in­teresat în stânga şi în dreapta şi am aflat că se ştia de încânepare. Doar eu nu aveam cunoştinţă. Un ve­cin pe care l-am abordat pe su­biect, gândind că el, ca fost admi­ni­­s­t­rator de bloc, avusese parte de ne­numărate încânepări, a fost ca­tegoric: Matale eşti prost sau o faci pe prostul? Ce poţi să faci cu nişte cânepă decât să încânepeşti?! Ar fi trebuit să-i zic că nu-i corect în­câ­ne­peşti, că se spune încânepezi. De fapt, care e forma corectă a ver­bului: încânepare, încânepire sau încânăpenire? Şi cu ce sub­stan­tiv face pereche: cu în­câ­ne­peală?

Oricât s-ar strădui lingviştii şi cercetătorii de la Academie, limba ro­mână este o chestiune de fo­lo­sin­ţă, nu de norme. Cineva trebuie şi să încânepească. Doar că din încânepeală în încânepeală ne încânepăm de tot minţile.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de